Renaşterea agriculturii

“Renaşterea agriculturii, zootehniei şi industriei agroalimentare a României”
Grupul IRAGRI, înființat în anul 2008, împreună cu primarul comunei Băbăița și-au manifestat interesul de a expune un proiect pe care îl consideră important pentru dezvoltarea regiunii Teleorman: ridicarea nivelului de trai, dezvoltarea unui sector vital al economiei şi promovarea judeţului la nivel naţional.

“Grupul nostru a fost fondat în anul 2008, fiind în fapt o societate ai cărei acţionari sunt cetăţeni români şi italieni care lucrează şi colaborează împreună în România din anul 1993. Grupul pe care am onoarea de a-l reprezenta consideră că agricultura şi industria zootehnică şi agro-alimentară sunt pentru România unele dintre cele mai mari şi reale oportunităţi de a ieşi definitiv dintr-o lungă perioadă de tranziţie, asigurând bunăstarea economică şi implicit creşterea PIB-ului, fără de care evoluţia ţării nu ar fi posibilă. Conştientizând cât de importantă este agricultura în tot ansamblul său, ne-am implicat activ cu investiţii personale consistente în zona Teleorman, cu precădere în comunele Frăsinet, Băbăiţa, Orbeasca şi Gălăţeni, pentru a realiza o activitate agricolă modernă, capabilă să facă faţă concurenţei internaţionale.
În acelaşi timp, suntem convinşi că eforturile noastre, fără ajutorul instituţiilor ţării şi fără conştiinţa comună că pământul este una din şansele importante de renaştere şi revigorare a României, riscă să fie inutile. Din acest motiv, considerăm că trebuie organizate acţiuni şi manifestări menite să facă cunoscute întregii ţări potenţialul şi oportunităţile de investiţii din zona Teleorman. În acest scop, credem că ar fi foarte utilă organizarea unui eveniment anual cu caracter naţional, care să permită oferirea unei viziuni asupra potenţialului zonei şi a activităţilor specifice.
În acest sens, este necesar să creăm o asociaţie, o organizaţie non-guvernamentală sau o fundaţie cu scopul de a organiza şi a gestiona această manifestare care va avea loc în luna iulie sau septembrie cu tema “Renaşterea agriculturii, zootehniei şi industriei agroalimentare a României”.
O grupare a societăților comerciale care lucrează, inclusiv a celor care vor fi înființate în agricultură, în sectorul creșterii animalelor și cel de industrializare și valorificare a produselor agricole, legumicole și a celor de origine animală. Un consorțiu care poate să atragă mai ușor investitorii, să cumpere utilaje agricole și pentru industria alimentară performantă și input-urile necesare la prețuri rezonabile, să acceseze banii necesari din fondurile europene și de la bănci le comerciale din România mult mai rapid, cu maximă eficiență.
În acest scop Piero FRANCISCI, preşedintele Grupului IRAGRI s-a întalnit în data de 20 mai, la Băbăița cu primarii comunelor Orbeasca, Găleteni, Vitănești, Nenciulești, Călinești, un reprezentat al primăriei Măgura, precum și Marin Niculcea , președintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Teleorman, Eugen Bunea – director în cadrul Prefecturii Teleorman și desigur primarul comunei Băbăița pentru a verifica existenţa sprijinului la această idee, de a stabili modalităţile de creare a organismului şi de gestionare a evenimentului, şi dacă este posibil, stabilirea datei, programului şi echipei care va coordona acest eveniment.
Cei de la IRAGRI împreună cu primarul comunei Băbăița consideră că binele poporului este dat inevitabil de bunăstărea comunităţilor în care trăim şi colaborăm.
După mai multe discuții atât primarii prezenți, directorii de instituții cât și Piero FRANCISCI, preşedintele Grupului IRAGRI, au încheiat convinși că toată lumea are a ceeași filosofie de viață și că până la începutul lunii septembrie proiectul va fi încheiat .

VIF 2000

„VIF 2000 Drăgăneşti –Vlașca” investeşte în peleți şi o fermă de capre
Societatea VIF 2000 Drăgăneşti Vlașca, pe lângă suprafeţele pe care le cultivă cu cereale, furaje şi silozurile cu o capacitate de 10.000 de tone pentru depozitare, şi-a propus extinderea chiar şi în vreme de criză. Astfel, după cum ne-a declarat Valerică Pârvulescu, managerul firmei, se încearcă dezvoltarea fabricii de peleți (combustibili folosiţi la încălzire) benefică pentru locuitorii din zonă datorită costurilor reduse faţă de alte sisteme de încălzit.
Peleți sunt combustibili foarte utilizați în momentul de faţă datorită avantajelor sale, putere calorică mare 4,5 – 5 kWh/kg, densitate volumică mare, ardere apoape totală peste 90 % (datorită formei, umidităţii scăzute şi a faptului că arderea se face dozat), posibilitatea de a alimenta atât cazane pentru termoficare cât şi cazane pentru încălzire în locuințe individuale etc.
Interesul firmei din Draganești s-a extins și în sectorul zootehnic prin finanţarea unei ferme de capre.
“Avem deja un început, în ceea ce priveşte acest proiect, adică colaborăm cu o firmă de distribuţie ce livrează laptele direct în gospodărie, la comandă. Ferma este în Giurgiu, este vorba de o clădire a fostului IAS Toporu, care în acest moment este închiriat de firma de distribuţie cu care suntem parteneri. Pentru că puterea financiară a colaboratorilor noştrii este destul de scăzută ne-am propus să venim cu finanţarea. Este un proiect bun care poate aduce beneficii atât nouă cât şi populaţiei, dacă ne gândim la calitatea produselor din lapte de capră”, ne-a declarat Valerică Pârvulescu.
Investiţiile societăţii au fost făcute în baza creditelor bancare şi contractelor de leasing iar proiectele aflate în derulare sunt o alternativă de a obţine şi un alt profit. Problema persantă din această perioadă, conform spuselor întreprinzătorului, ar fi sprijinul pe suprafețele cultivate. „Noi am învăţat să mergem înainte, dar uneori este dificil, unele decizii ale instituţiilor cu greu pot fi înţelese.Plățile pe suprafețe de la APIA nu au fost primite nici în acest moment. Și aici mă refer la plățile restante de anul trecut. Așteptăm și la această dată concluziile raportului acţiunii de teledecție. Din nefericire, fără adeverinţa de la APIA nu putem contracta credite bancare. În ceea e privesc irigaţiile cred că orice agricultor îşi doreşte apă. Sper ca prin programele guvernamentale să se realizeze ceva. Am încercat din acest punct de vedere să facem ceva împreună cu mai mulţi producători dar este destul de greu, fără o bază de la care să porneşti. O altă problemă de care ne-am lovit în Teleorman ar fi lipsa forţei de muncă calificate. A fost nevoie pentru cei 10 oameni angajaţi să facem cursuri de calificare profesională. Întotdeuna mi-am dorit să lucrez cu oameni tineri, numai că, pe lângă faptul că sunt nepregătiţi profesional, au pretenţii salariale nejustificate şi vor să muncescă cât mai puţin. Agricultura nu se poate face fără muncă şi după chef, mai ales în această perioadă dificilă”, ne-a mai declarat, fermierul, hotărât să-și ducă proiectele la sfârșit în ciuda greutăților inerente din agricultură.

Mai e mult până departe?

Atunci când vine vorba de lunga tranziţie sugrumată de eterna criză pentru a ne apuca cu disperare de ce ne-a mai rămas pe noi, îmi vine în cap celebra replică: “Mă, nene, mai e mult până departe!?” Nimic nu pare să reflecte mai bine starea actuală a românului. O stare amară, de saturaţie, unde o discretă acidulare poate duce la răbufnirea maselor, unde urmările pot fi distrugătoare, dacă luăm în calcul câtă ură şi furie au acumulat românii în ultimii 10 ani, faţă de fomista clasă politică. Mai rămâne de văzut şi cine va îndrăzni să rupă pisica-n două, căci în cele mai multe cazuri unii s-au ales cu capul spart şi alţii au avut de profitat. Doar geme ţara de oportunişti...
Cât priveşte sindicatele, acestea au arătat că sunt nu doar impotente, dar li se şi îndoaie de sărăcia românilor. Tot ceea ce fac nu-i decât figuraţie, de ochii prostimii care încă mai crede în forţa sindicală. Adică să crezi în sindicatele „arvunite” politic nu poate fi decât o naivitate fără leac. Când sindicatul are la suflet un partid, în buzunar un altul şi sub bocanci ce a mai rămas din plaja politică, protecţia socială nu-i decât o izmană fluturată undeva pe culmea ipocriziei, în bătaia sorţii.
Şi unde mai pui că atunci când purceaua e moartă în cocină se găseşte unul care, pe vreme de austeritate, vrea să arate ce mână largă are pentru binele naţiunii. Aşa se face că, atins de briza populismului, preşedintele Băsescu a făcut public faptul că până la sfârşitul anului îşi va dona toată leafa într-un fond de solidaritate. Mai că-ţi vine să verşi o lacrimă pe gratis... Diferenţa este că preşedintele poate trăi confortabil şi fără remuneraţie, în vreme ce pentru bugetarul care îşi duce existenţa mizeră din salariul minim pe economie, tăierea unui sfert din venit poate însemna, în doar câteva luni, şi pierderea locuinţei.
Cât priveşte comparaţia aberantă a preşedintelui legată de subţierera lefurilor baştane ale unor bugetari, nu o pot cataloga decât ilară, dacă nu chiar batjocoritoare. De pildă, tăierea a 25 la sută dintr-un venit de 4.000 de lei, ar însemna că respectivul bugetar ar mai rămâne cu 3.000 de lei, adică suficient cât să trăiască aproape la fel de bine. Ceea ce n-am înţeles este de n-au fost rase sporurile de merit, al căror cuantum ajunge să fie şi peste jumătate din salariul de încadrare. Probabil, nici nu mai este ceva de înţeles în ţara asta...
Nu acelaşi lucru se poate spune despre acel bugetar care lucrează pe salariul minim şi care, după o diminuare cu 25 la sută a venitului, ar mai rămâne doar cu bani de pâine, ţigări şi de restul lumânări. Mai dureros şi nedrept ar putea fi faptul că nici salariul minim pe economie nu mai este azi un venit „garantat de stat”, aşa cum s-a stipulat în lege, câtă vreme guvernanţii au reuşit să-l mătrăşească şi pe acesta, fără să aibă vreo greaţă.
Este drept că avem o gaură de acoperit, care a fost făcută pe minciuni cu privire la faptul că ţara noastră are o creştere economică înfloritoare. Au trebuit să vină cei de la FMI pentru a ne da un bobârnac peste nasul care ne-a cam crescut, iar acum încercăm s-o scăldăm cu măsuri disperate de jepcuire a populaţiei, doar-doar vom reuşi să obţinem un deficit bugetar de 4,4 la sută din PIB, prin 2011. În caz contrar, în lipsa măsurilor luate de Guvern, deficitul bugetar ar fi de 9,1 la sută în 2010, fiind nesustenabil. Ceea ce se omite, însă, este tocmai faptul că românului, de cel puţin 10 de ani, i se tot cere să strângă cureaua, iar acum constată că s-a ştrangulat degeaba în tot acest timp. Uite d-asta românul se tot întreabă retoric dacă mai este mult până departe… De fapt, cu asta şi rămâne.

Pensionarii teleormăneni, către guvernanţi:

„ Nu dorim bani de la stat, nu dorim bani de la nimeni, nu suntem cerşetori!... Vrem dreptul nostru!”


Noile măsuri anti-sociale care sunt pe cale a fi luate de actualii guvernanţi, respectiv reducerea cu 15 la sută a pensiilor si îndemnizatiei de şomaj au scos în stradă cele două confederaţii sindicale ale pensionarilor teleormăneni, respectiv Alianţa Judeţeană a Pensionarilor şi Sindicatul Pensionarilor din judeţul Teleorman, alături de care s-au aflat în semn de solidaritate cele trei confederaţi sindicale CNSLR „Frăţia”, Cartel Alfa şi CSDR.
Miercuri, începînd cu orele 10:30, 200 de pensionari şi membri de sindicat au pichetat Sediul Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman, solicitând guvernanţilor ca măcar în ceasul al doiprezecelea, cum se spune, „să-și deschidă inima şi să le asculte păsurile”.
Pensionarii teleormăneni şi-au exprimat deschis nemulțumirea faţă de măsurile avansate de actualul Executiv şi şi-au arătat dezacordul faţă de „termenii contractuluii încheiat cu FMI”, aşa cum a ţinut să ne precizete Dumitru Turturică, preşedintele CSDR Teleorman care a mai spus că „România a devenit astfel un stat al ciocoilor”, populaţia majoritară ducându-şi existenţa într-o „avansată stare de sărăcie”.
Lista de revendicări susţinută de pensionari în timpul pichetării Prefecturii judeţene şi înmânată de delegaţia celor 9 reprezentanţi prefectului Teodor Niţulescu, a punctat printre altele: dezacordul pensionarilor teleormăneni faţă de măsura diminuării cu 15 la sută a pensiilor, măsură care dacă se impune pentru cei 60.000 de pensionari a căror pensie actuală este de sub 400 de lei, înseamnă un adevărat genocid la adresa persoanelor în vârstă.
În opinia pensionarilor, Guvernul nu trebuie să invoce de fiecare dată că nu sunt bani, deoarece fondurile se colectează de la asiguraţi şi nicidecum de la bugetul de stat. Mai mult decât atât, un pensionar, spre exemplu, a contribuit în anii de stagiu cu cel puţin 50.000-60.000 de lei, iar după ieşirea la pensie, media de vărstă trăită de un bătrân nu depăşeşte 5 ani!
Asta face, după un calcul de bun-simţ, că statul nu restituie unui pensionar nici măcar 40 la sută din contribuţia lui de-alungul unei „vieţi duse în câmpul muncii”.
După cum susţin şi pe bună dreptate pensionarii, „ nu dorim bani de la stat, de fapt nu dorim bani de la nimeni, nu suntem cerşetori!” După cum ne-au precizat marea majoritate a pensionarilor cu care am stat de vorbă, aceştia doresc să primească „ numai suma de bani cu care au contribuit la Fondul de pensii în cei 35-40 de ani de cotizare”
Totodată, pensionarii au solicitat Executivului prin intermediul prefectului Teodor Niţulescu să facă o „calculare corectă a valorii punctului de pensie la cel puţin 45 la sută din salariul mediu brut pe economie.” De asemenea, s-a solicitat în mod imperios ca acest mod de calcul să rămână ca prevedere în noua Lege a pensiei, cu amendamentul ca această prevedere să se aplice în momentul când se înregistrează creştere economică.
Totodată, s-a mai solicitat introducerea impozitului progresiv la pensiile ce depăşesc valoarea unui salariu mediu brut pe economie şi redirecţionarea celor 0,5 la sută de la pilonul II de pensii private către Fondul de pensii central.

Combina universală de recoltat cereale VECTOR420

S.C. ESTAGROTEH S.R.L vine în ajutorul micilor și marilor producători agricoli cu o gamă variată de unelte și mașini agricole cum ar fi tractoare, remorci, buldoexcavatoare, vidanje, vole, vibrocompactoare și combine. Tot aici puteți găsi noua combină de recoltat cereal VECTOR.
Noua combină VECTOR este destinată recoltării cerealelor prin procesul direct și separat, iar prin utilizarea dispozitivelor adiționale, se pot recolta culturi ca floarea-soarelui, porumb.
Prin caracteristicile sale tehnice, combina “VECTOR” are o eficiență maximă în regiunile cu fond agricol dificil și o recoltă medie(3-6 tone/hectar).
Datorită soluțiilor tehnice implementate în noul model “VECTOR” operează sigur în câmpurile cu relief complex chiar și în condițiile unei umidități crescute și a culturilor infestate cu buruieni.
Combina VECTOR este dotată cu heder de mare productivitate Power Stream cu lățime de 5,6,7 și 9 m. Distribuirea uniformă a masei traiectate necondiționată de condițiile de lucru, pierderi diminuate, copierea exactă a reliefului, inversorul puternic care se cuplează din combină sunt garanția succesului în recoltat.
Toba mare de treierat se comportă excelent în condițiile în care masa de treierat este umedă, cu buruieni sau încurcată datorită inerției foarte mari. Este asigurată o mare suprafață de separare. Cuplajele tamburului sunt priectate și ele pentru sarcini mari. Pentru recolaterea culturilor fragile combina este prevăzută cu reductor pentru mișcarea turației.
Separatorul de paie cu patru trepte curăță perfect resturile de boabe. Sezorul de pierderi verifică permanent și în caz de nevoie avertizează pentru schimbarea regimului de lucru. Sistemul clasic de treierare și separare nu distruge paiele.
Sistemul de curățare în două trepte, ventilarea puternică, posibilitatea de reglare a ventilatorului și separarea automată vă garantează umplerea buncărului cu grâu de înaltă caliate.
Motorul modern CUMMINS cu turbocompresor are caracteristici dinamice excelente și 20% rezervă de putere.Transmisia hidrostatică asigură schimbarea lină a vitezei de înaintare. Unghiul de viraj este redus la minim și VECTOR se simte liber pe orice teren.

Şocul tardiv al muritorilor de rând

În cuvinte simple, fără metafore şi înţelesuri ascunse, pentru că sunt destui care o fac, suntem cu toţii de acord că suferinţa, umilinţa şi sărăcia nu are nimic frumos, nu te înalță spiritual şi nu te face mai optimist. La fiecare pas se zăresc siluete ofilite, tineri, bătrâni şi mame, parcă măcinate pe dinăuntru, ce îngroaşă rândurile muritorilor de foame. Îndrăznim să credem că poate vom înţelege cum ne irosim vieţile, lăsându-ne manipulaţi, îndoctrinaţi şi minţiţi de proprii noştrii conaţionali, de oameni în care cu bună ştiinţă ne-am pus încrederea şi speranţele. Şi toate acestea pentru că nu avem curaj şi forţă, iar când ele există este mult prea târziu. Se cheamă laşitate, lene, indiferență sau instinct de turmă, atunci când tolerăm batjocura de zeci de ani. Oare ne-am pierdut obişnuinţa de a gândi?
Este tardiv să ieşi în stradă după ce jaful s-a comis, un jaf făţiş şi care dacă la început a debutat timid, ponderat, în timp a luat proporţii monstruoase. Ne şocăm uneori când bunicii ridaţi, istoviţi şi cocoşaţi de muncă sunt închişi pentru că refuză să respecte hotărâri ale justiţiei cumpărate, care îl lăsă fără pământul moştenit. Dar ridicăm din umeri când hoţi cu funcţii înalte şi imunitate, acţionează după propriile legi, trag sforile în politică şi jefuiesc în văzul tuturor, încalcă legea şi au manifestări tiranice. Ce ţară avem şi cum să trăim cu această indiferenţă?
Au curs tone de cerneală despre spitalele noastre pline de gândaci, cu instrumente şi instalaţii vechi, în care vii cu o bolă şi pleci cu mai multe! Mai trebuie să ne amintim că sunt oameni bătrâni care nu au bani de medicamente, doctori, asistente şi că sunt deja condamnaţi? Că mulţi trăiesc doar cu o pâine şi cu puţin noroc un iaurt? Că statul i-a umilit încât au ajuns să se târască în stradă, să-şi strige nemulţumirea cu ultimele puteri?
Ce face românul care s-a bucurat la o pungă de zahăr, 3 lei şi o sticlă de ulei? Mănâncă iarbă! Stă la taclale în cârciumă sau cu zilele la cozi uriaşe să atingă moaştele unui sfânt şi de-abia când foamea este prea mare, când nu a mai rămas nimic, se revoltă...!
De ce această bătaie de joc generală? De ce să nu trimitem minţile sclipitoare să ne reprezinte afară şi acceptăm oameni care ne fac de râs ca simboluri ale României peste hotare, o agramată a unui părinte vulgar, un cioban milionar, îngâmfat şi incult, un extremist bolnav de conspiraţii, foste Miss-uri ce-şi învaţă mecanic discursuri politice...
Ce va rămâne din noi după „adevăratele reforme”? Vom căuta prin gunoaie şi ne vom hrăni cu resturi europene expirate, la preţuri mai mult decât impozitate?
Săraca țară prădată! Am lăsat-o într-un sertar prăfuit împreună cu verticalitatea, curajul, mândria şi identitatea. Am închis ochii şi nu ne pasă că oamenii mici de azi sunt cei care îngroapă ce ar putea fi OAMENII MARI de mâine, viitorul.
Poate că prin nepăsare am ajuns săraci, neputincioşi şi străini în propria ţară. Revolta, şocul şi zvâcnirea de acum rămân doar acţiuni tardive...

Căpşunul, de la hobby la afacere

Având origini americane, căpşunul, face parte din familia fragilor. Pe lângă faptul că fructele sunt foarte gustoase, atât ele, cât şi frunzele, stau la baza multor reţete medicale naturiste. În comuna Conteşti, solul este perfect pentru creşterea căpşunului.
Trudica Gheorghe, de 54 de ani, din localitate, povesteşte că „alături de flori, căpşunul reprezintă hobby-ul familiei noastre. Bunica mea m-a învăţat toate secretele acestei meserii, iar după o viaţă de lucru la stat, ca funcţionar, ne străduim să avem pe masă şi în suflet tot ce este nevoie. Avem zmeur care rodeşte până cade zăpada, căpşuni căţărători, Muntele Everest şi Eliot, care rodesc din luna mai până toamna târziu, căpşun Lunar ce rodeşte tot anul, căpşun soiul Potop, care are fructul foarte mare. Toate soiurile sunt parfumate”.
Căpşunul întregeşte bugetul familiei
„Comercializăm doar stolonii. Din căpşune facem gem, dulceaţă şi câte un pic de ţuică. Stolonii îi vindem în ghivece, celor care au solicitat să vină personal să ia şi celor care ne-au cerut prin poştă ca pe răsaduri, cu rădăcina în folie. Acest procedeu are avantajul că plantele ajung în toată ţara. La început am trimis căpşuni în ghiveci la vânzare prin poştă. La îndemnul unui client am livrat stolonii de căpșun „ca la piaţă” şi, deşi s-au ofilit frunzele, mugurul a rămas intact şi li s-au prins toate plantele celor cărora am trimis. Căpşunul îl puteţi sădi în etape, din luna martie până în mai şi începând cu sfârşitul lunii august până îngheaţă solul. Toamna târziu, puneţi sticle stolonilor, ca la butaşii de trandafir sau le faceţi tunele solar micuţe. Este o plantă care se prinde repede în grădină, iar înmulţirea este vegetativă. La sădire se lasă 30 de centimetri între plante şi 30-50 centimetri între rânduri. Pentru a nu li se mucegăi fructele, trebuie stropiţi cu funicide luate din magazine de specialitate. Căpşunului îi place mult potasiul, de aceea trebuie ca pământul să fie fertilizat acolo unde creşte el. Se dezvoltă frumos, sănătos, cu fructe mari şi aromate. Apa face minuni pentru el, mai ales cea de ploaie care conţine multiminerale” ne-a spus stăpâna florilor şi căpşunilor din Conteşti.
Piaţa de legume şi de fructe din România, spre deosebire de celelalte din Europa, funcţionează oarecum anormal: în ciuda faptului că a fost gândită pentru ţăranii autohtoni, tocmai această categorie pătrunde destul de anevoios în pieţele agroalimentare, tarabele fiind ocupate, în principal, de exporturi. Prin urmare, producătorul este obligat să-şi vândă marfa unui intermediar, care o comercializează mai departe la un preţ dublu, sau preferă, cum este cazul familiei Gheorghe, să comercializeze doar stolonii sau răsadul.

Marin Floricică, primar Plosca:

Niciodată în perioada post-decembristă vendeta politică nu a fost mai accentuată aşa cum este în acest mandat al lui Traian Băsescu. Operând după dictonul “cine nu este cu mine este împotriva mea”, răzbunarea politică a guvernării PDL la adresa aleşilor locali ai Opoziţiei a atins cote inimaginabile! Nu numai “duşmanul de moarte” PSD este vizat, dar şi primarii liberali cad victime acestei politici de-a dreptul insuportabile pentru comunităţile locale dusă de Instituţia Prefectului, ca reprezentant al Executivului în teritoriu.
În Teleorman, 90 la sută dintre primarii social-democraţi și liberali au fost şi sunt “călcaţi” de controalele dispuse de prefectul democrat-liberal Teodor Niţulescu, singurii rămaşi “nevizitaţi” fiind primarii liberali şi social-democraţi care au încheiat “pacea de la Cozia” cu PDL, şi sub perdeaua “trădării” fac politica PDL.
Nu dăm exemple de astfel de primari, deoarece îi ştim cu toţii şi nu ne crează nici o plăcere să le facem publicitate gratuită. Vorba aceea, “pădure fără uscături nu există” şi nu nici Codrii Teleormanului nu aveau cum să scape de astfel de cioturi.
Dar să vedem alte exemple care merită să fie trecute în relief: primul controlat a fost primarul de la Troianu, social-democratul Marian Tudorică ca urmare a refuzului acestuia sistematic adresat lui Niţulescu de a se înrola în oastea democrat-liberală. Într-un final, Corpul de control al Prefectului în urma controlului desfăşurat la Primăria Troianu, “a găsit grave acte de ilegalitate comise de primar” şi, ca atare, Tudorică a fost suspendat de prefectul Niţulescu, situaţie în care se află şi acum datorită trădării în masă a consilierilor locali, printre care se numără şi câţiva PSD-işti “coloraţi” între timp în portocaliu. Chit că a câștigat în instanţă repunerera în funcţie, Prefectura a făcut Apel la decizia instanţei judeţene, astfel că se așteaptă acum decizia Curţii de Apel.
L-am întrebat pe Tudorică cum comentează situaţia în care se află. Acesta ne-a declarat că este “victima unui grav abuz politic săvârșit de Teodor Niţulescu cu sprijinul consilieri lor PDL şi a câtorva trădători de la PSD care, atunci când îşi va relua funcţia de primar prin hotărâre judecătorească vor plăti pentru actul lor de trădare!”.
Un alt primar receptat ca “un ghimpe în spatele democrat-liberalilor” este Ilie Calotă de la Balaci, care l-a refuzat deschis pe Niţulescu atunci când i s-a propus să treacă în barca puterii. “ Nu voi trăda niciodată PSD!”, a spus Calotă, care a mai precizat că “ dacă este nevoie mor cu ei de gât dar nu mă duc la acest partid!”.
“Răspunsul” puterii a venit ferm: controlale după controale au sosit pe capul lui Ilie Calotă. Evident, nu s-a descoperit nimic, dar rolul a fost unul singur – de a intimida şi de a îl forţa pe primar să cedeze psihic şi de a se “înregimenta” în barca lor. Nici Corpul de control al Prefectului, nici Curtea de Conturi nu au descoperit nimic la Balaci, dar de controlat au controlat cu spirit de răspundere, aşa cum le-a cerut prefectul Niţulescu.
Nici salariaţii primăriei din Plosca nu au scăpat controlului Curţii de Conturi, urmare a refuzului primarului Marin Floricică de a-l urma pe Niţulescu. “Sunt din 1992 în acest partid şi nu am de gând să-l părăsesc tocmai acum! I-am spus asta lui Niţulescu şi anul trecut şi când era preşedinte la Conservatori. Sunt PSD-ist şi asa rămân! Nu sunt un cameleon!”, ne-a declarat Floricică. Ce s-a întâmplat în urma controlului? Curtea de Conturi a imputat salariaţilor Primăriei din Plosca suma de 125 mii lei, reprezentând sporuri câștigate în mod legal de aceștia. În rest, nimic de comentat, vorba lui Marin Floricică, “celelalte măsuri luate au fost complet justificate”.
Cam acestea sunt cele trei primării cu primari PSD pe la care am trecut.
În numărul nostru viitor, vom continua raidul pe la primăriile social-democraţi şi liberali “călcaţi” de “trupele” lui Niţulescu şi, nu în ultimul rând, vom reveni cu amănunte, aşa cum am promis, despre rezultatul controlului efectuat de Corpul de control al prefectului la primăria Talpa.

Ţăranul român, internetul şi criza economică

Este greu să vorbeşti despre viaţa ţăranului român în această perioadă de profundă criză economică. Este greu pentru că, chit că nu a huzurit niciodată el, omul de la ţară, s-a adâncit şi mai mult în sărăcie, neajunsuri şi necazuri. I-a rămas doar umorul; unul sadic şi plin de tâlc, sănătos, al omului simplu, care se găseşte zi-de-zi cu sapa-n mână pe tarla.
Tăranul fire de om sincer şi cerebral, este mai convins ca nimeni altul că viaţa îi este şi de acum în colo plină de chin, că-şi va duce ziua de mâine sub semnul austerităţii, dar va ajunge până la urmă să “treacă această criză în mod demn”.
Se ştie, nu mai este un secret, anul acesta România primeşte de la Uniunea Europeană aproximativ 730 de milioane de euro subvenţii pentru agricultură. O sumă infinit mai mică faţă de necesităţile dezvoltării agriculturii. Cu toate acestea, ţăranii nu disperă, mai mult, fac haz de necaz.
Criza i-a transformat, au devenit peste noapte mai chibzuiţi, şi nu mai vor în ruptul capului să mai cultive pământul în pagubă. Şi au ajuns la o concluzie: “anul ăsta punem ţelină, este singura care aduce profit!”
Dar nu poţi aşa, oricum, să te “lipeşti” de bani; mai nou, după cum au stabilit diriguitorii din agricultură, trebuie să depui cererile de subvenţie pe internet, că deh, d-aia s-au înfăptuit programe educaţionale cu bani europeni. Ce ţaţa Rada să nu acceseze “lumea virtuală” ? “Trebe”! Altfel, n-ai cum să iei banii să-ţi cultivi pământul.
Şi uite-aşa, ţăranul român cu, sau fără voia lui, se vede nevoit “la bătrâneţe să dea cu deştul în taste şi să producă depeşa cu pricina”, aşa cum ne spune un mucalit din satul lui Preda.
“Mare şi minunăţia asta, dom’le!, noi n-avem după ce bea apă şi ăştia ne cer să facem cereri pe internet”…, se declară contrariat un altul. Şi uite-aşa, să treci criza cu ţelină, trebuie să pui mâna şi să te educi! Altfel, rişti ca nici ciorba de ştir să nu ţi-o poţi permite a o pune pe masă.

Lider local de succes în decoraţiunile pentru grădină

SC. Art Design Invest SRL poate fi caracterizată ca fiind un brand local pentru decorarea grădinilor, cel mai cunoscut agent de prelucrare al lemnului din localitatea Nanov, Teleorman. Deşi, pe acest segment, cu timpul, au apărut serioşi competitori, societatea înfiinţată în 1992, a devenit un veritabil jucător în rândul firmelor de prelucrare a materialului lemnos, dovadă fiind chiar faptul că s-a reuşit acoperirea atât a pieţei locale cât şi naţionale.
Produsele firmei se regăsesc în pieţele de desfacere din marile oraşe ale ţării
Iniţial, concepută ca o mică afacere de familie, datorită seriozităţii, perseverenței şi profesionalismului, produsele firmei se regăsesc în oraşe ca Bucureşti, Constanța, Baia Sprie etc. Iniţiatorul acestui proiect, Mihai Drăgan, de profesie inginer şi specialist în restructurare pictură bisericească, ne vorbeşte despre produsele, realizările şi proiectele societăţii, pe care a cedat-o fiului său, Barbu Teodor Drăgan.
“Ca în orice afacere începutul a fost mai anevoios, a trebuit să căutăm cea mai bună materie primă, să testăm piaţa şi să folosim produse de calitate pentru finisaje. Fiind un om optimist şi crezând tot timpul că şi în România se pot face lucruri bune, am insistat în a ne satisface clienţii prin oferte de calitate. Domeniul nostru de activitate este prelucrarea lemnului de brad, adus din zona Moldovei, mai exact din Vatra Dornei, pentru executarea de mobilier pentru grădini, adică foişoare, pergole, leagăne, căsuţe de lemn, dar şi garduri, terase, scări şi uşi din lemn masiv. În acest moment, firma are 12 angajaţi care se ocupă cu modularea, prelucrarea şi finisarea materialelor”.
Decoraţiuni pentru grădină ce pot crea adevărate oaze de relaxare
Mânuite cu grijă şi cu simţul răspunderii, produsele societăţii sunt înzestrate cu elemente arhitecturale decorative splendide ce pot crea în grădinile celor interesaţi adevărate oaze de relaxare. Curioşi să aflăm despre procesul de finisare, interlocutorul nostru, vine cu lămuriri: “finisările sunt de fapt tratarea şi vopsirea sau lăcuirea materialului lemnos. Sunt necesare aceste procedee pentru o mai bună rezistenţă a produsului la factorii de mediu externi sau interni. Pentru tratarea lemnului folosim produse din gama “Ica Italia” şi pentru că, potrivit normelor europene, nu mai putem folosi produse pe bază de solvent, utilizăm lacuri şi baiţuri ecologice pe bază de apă. Astfel, se aplică un strat de baiț împotriva ciupercilor care pot distruge lemnul, ignifug şi două straturi de lazur (rezistent la îngheţ şi dezgheţ repetat, raze solare, impermeabil, elastic şi rezistent la deformări) cu trei şlefuiri executate manual. La cerere putem executa pe lângă culorile standard şi finisări lucioase, satinate sau mate, după dorinţele şi necesităţile clienţilor”.
Modest, chibzuit şi echilibrat, prelucrătorul ne mai spune că afacerea este susţinută din surse proprii de finanţare, în special din câştigurile din comenzi. În ciuda faptului că este o afacere bine pusă la punct nu au reuşit atragerea de fonduri europene, birocraţia şi condiţiile de accesare fiind principalul inconvenient.
Şi pentru că, “chiar şi în vreme de criză speranţa moare ultima”, tatăl şi fiul şi-au propus extinderea şi dezvoltarea afacerii prin construirea unei hale-atelier de mari dimensiuni în care vor fi prelucrate obiecte de mobilier pentru grădină sub semnătura unei societăţi îndrăzneţe şi de succes din Teleorman.
Geni Dobrică

“Cine nu este cu mine, este împotriva mea!”

În aproape 20 de ani de presă nu mi-a fost dat să văd o astfel de prigonire a jurnaliştilor şi chiar a mijloacelor media de stânga, aşa cum trăim să vedem în prezent sub regimul Băsescu! Nici Alianţa CDR nu a mers aşa departe cu hăituirea jurnaliştilor care şi-au exprimat deschis opţiunea pentru stânga politică şi pentru acest fapt Emil Constantinescu şi ţărăniştii merită tot respectul.
Chiar dacă în acea perioadă presa românească nu a cunoscut un avânt, cel puţin nu a simţit din plin astfel de „seisme” la care este supusă astăzi.
Este limpede: în aceste momente de „criză economică” operează din plin dictonul „cine nu este cu mine este împotriva mea” şi, ca atare, trebuie ras! Aşa înţeleg actualii guvernanţi să „ apere” libertatea presei.
Ziare care dintr-un motiv sau altul s-au poziţionat în afara sferei de influenţă a actualului preşedinte şi-au găsit sfârşitul într-un mod sau altul. Fie au fost rase complet, fie îşi mai regăsesc existenţa decât on-line ca o formă intermediară până la agonie .
Unor posturi tv li se blochează conturile iar altora li se forţează „mâna” să facă disponibilizări masive. Şi totul sub perdeaua uneori jenantă şi ridicolă în egală măsură, numită „criză economică”.
Regres economic am trăit şi în regimul Constantinescu dar mijloacele media au continuat să existe, greu este adevărat, dar au reuşit să-şi „transmită mesajul”. Acum, pumnul în gura presei a devenit un mod al existenţei acestui regim monolitic şi, cel mai grav, este faptul că societatea civilă nu observă lucrul acesta şi, ca atare, nu ia o poziţie publică în faţa unor astfel de gesturi extrem de grave şi periculoase pentru sistemul democratic care îl tot aclamăm şi-l ridicăm în slăvi.
Să nu mai vorbim de UZP şi Clubul Român de Presă care nu au luat o poziţie publică în acest sens, ceea ce este şi mai de neînţeles dar, cu toate astea, sancţionează în mod public jurnalişti precum S.R. Stănescu, ori Bogdan Chireac. Marian AMUZA

EDITORIAL

Scutul anti-rachetă, un posibil pericol de insecuritate naţională!
Evident, cel mai important aspect luat în discuţie în această perioadă de media românească priveşte aprobarea instalarii de către SUA a scutului antachetă. Legat de acest obiectiv extrem de imporant au existat voi atât pro d, ai ales contra Nu contra instalării în sine s-au pronunţat analiştii politici sau militari ci, mai degrabă împotriva modului în care partea română a negociat cu americanii aprobarea instalării scutului. Dacă cehii, polonezii şi chiar bulgarii au ştiut să ceară facilităţi sau asigurări ferme părţii americane legate de securitatea lor naţională, noi nu am ştiut să le cerem americanilor măcar ridicarea vizelor. Asta este opera “tripletei” care a negociat acest document, Răzvan Ungureanu, fost ministru de externe, Theodor Bakonscky, actual ministru de externe şi, evident, Traian Băsescu.
Oficial s-a justificat necesitatea amplasării scutului ca o modalitate, singura de altfel, de a asigura securitatea României în cazul în care teritoriul nostru va fi atacat de rachetele cu raza mică şi medie ale Iranului.
Nimic mai fals: Iranul nu are intenţia să atace România. In primul rând, între noi si iranieni există vechi colaborări, iar partea iraniană încă mai are datorii neonorate faţă de România. În al doilea rând, noi nu prezentăm ca ţară un potenţial real pericol. Adevărul despre acest scut este următorul: el aparţine integral americanilor şi va fi instalat cu scopul de a apăra militarii americani aflaţi în prima linie a unui posibil conflict, nicidecum teritoriul României sau populatia acestei ţări. Ce s-ar putea întâmpla prin extinderea NATO pe teritoriul nostru?
Un fapt destul de grav şi anume ca americanii să fie cei care să atace primii Iranul şi de unde o poate face cel mai bine? Evident, de pe teritoriul României, datorită faptului că pooziţia noastră geo-strategică este impecabilă din acest punct de vedere. Şi în acest caz, ca o masură de ripostă, ne-am putea pomeni sigur cu rachete iranieni trimise înspre România ca ripostă a atacului american. Acest scenariu este cel mai grav şi cel mai sigur posibil. Care va fi utilitatea scutului pentru România? La această întrebare a răspuns preşedintele iranian care a afirmat, citez “să o creadă ei, americanii şi aliaţii lor că vor putea opri rachetele iraniene!”… No coment!
O altă replică, nicidecum “diplomatică” care priveşte instalarea scutului a venit de la Moscova, un aliat de tradiţie al Iranului care prin vocea ministrului rus de externe “ şi-a exprimat înngrijorarea cu privire la extinderea NATO cu obiective pe teritoriul României, ceea ce face ca Rusia să ia măsuri în consecinţă”. Mai grav de atât nu se putea.
Pe înţelesul tururor, ruşii nu vor accepta şi nu vor sta “cu mâinile în sân” vîzând că un astfel de scut se instalează în “coasta” lor. Ce măsuri vor lua? Rămâne de văzut, dar un lucru este cert; siguranţa naţională a României de acum înaint va fi una extrem de fragilă şi dispusă oricând la pericole majore. Să ne ferească Dumnezeu!
C. Antip

Jurnal Agricol

Europenii încântați de brânza românească

Daciana Sârbu și Viorica Dăncilă au promovat, cu succes, săptămâna trecută, brânza românească tocmai la Bruxelles
Europaramentarele noastre nu au fost în fața colegilor lor din Parlamentul European cu orice brânză, ci cu una realizată ”după rețete foarte vechi din cele mai naturale ingrediente”.
Evenimentul a adus în fața oaspeților sortimente variate de brânzeturi din diferite regiuni ale țării noastre precum Sibiu, Brașov, Bran, Constanța Alba sau Arad.
Sub titulatura”Gustați România”, evenimentul organizat de Viorica Dăncilă și Daciana Sârbu a avut ca scop cunoașterea României de către europeni prin intermediul uneia dintre valorile sale gastronomice și anume brânza tradițională.
Proiectul vine în sprijinul direct acordat crescătorilor de ovine, care nu au găsit un asemenea ajutor până în prezent, precum și o oportunitate de a pătrunde pe piața europeană, calitatea produselor recomandând acest lucru.
Organizatoarele au urmărit să prezinte colegilor săi o perspectivă culinară asupra României, care să contribuie la conducerea mai clară a personalității unui stat membru Uniunii Europene.
”Făcând cunoștință cu brânza noastră, despre care nu au mai auzit niciodată, dar pe care au savurat-o surprinși de diversitatea si de calitatea ei, colegii au descoperit o față a României pe care încă nu au avut ocazia să o cunoască”precizează Viorica Dăncilă.
Invitatul special la evenimentul ”Gustați România” a fost Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, care a apreciat ideea de promovare felicitându-le pe cele două inițiatoare.
Și pentru că brânza sărată provoacă sete, Daciana Sârbu și Viorica Dăncilă au organizat și un cocktail pentru invitații care au avut prilejul să guste măcar puțin din România noastră.

România intereselor de partid

Este limpede: noua Coaliţie a împărţit România în hălci ale intereselor de partid. PD-L, UDMR şi "independenţii" au negociat la sânge fiecare funcţie din administraţia publică locală.
Algoritmul politic şi-a spus, încă o dată, cuvântul. Profesionalismul a fost eliminat din orice ecuaţie guvernamentală. Carnetul de partid, susţinerea politică de care se bucură X sau Y este tot ceea ce contează. Incompetenţi, ocoliţi de orice brumă de credibilitate au fost cocoţaţi în funcţii cu care nu au nici cea mai mică legătură.
Administraţia seamănă de 20 de ani cu un peisaj dezolant, în care influenţa malefică a politicii îşi pune tot mai apăsat amprenta. În politică totul se negociază. Totul are un preţ. Mai mare, mai mic. Contează cum ştii să (te) vinzi sau cum să cumperi. Dar mai ales ce poţi oferi partidului atunci când acesta te cadoriseşte cu o funcţie nesperată, dar la care tu tânjeşti din toată inima. La fiecare ciclu electoral, situaţia se repetă, parcă, la indigo.
Incompetenţii celor care pierd Puterea sunt înlocuiţi cu profitorii celor care ajung la guvernare. Primii se revoltă, vorbesc cu nonşalanţă de faptul că ei au ocupat funcţiile pe criterii de profesionalism ce nu au nicio legătură cu politizarea administraţiei.
Un tupeu fantastic traversează judeţele. Însuşi statutul de înalt funcţionar public a fost aruncat în derizoriu. Prefectii se mulţumesc cu postura de marionetă a guvernului. Ei trebuie să se plieze pe realitatea existentă, să înţeleagă că în judeţul pe care îl păstoresc clientela trebuie mulţumită, iar Opoziţia, sfidată cu brutalitate. Nu are rost, în aceste condiţii, să ne mai întrebăm de ce administraţia nu reprezintă altceva decât un focar de corupţie, amatorism şi nepotism. Situaţia se propagă, astfel, de la vârful Puterii până la ultimul lider al unei filiale obscure dintr-o comună oarecare. Cum Puterea corupe, iar fondurile publice ajung doar acolo unde interesele Coaliţiei o impun, aleşii din Opoziţie se îndreaptă spre guvernare. Parlamentari, primari, consilieri trec fără scrupule în barca Puterii, convinşi fiind că acolo este cel mai bine. În caz contrar, lipsa fondurilor provoacă mari tensiuni în comunitate, iar şansele realegerii se micşorează substanţial. Şi pe vremea guvernărilor anterioare, dar mai ales acum, în această perioadă de criză necruţătoare, guvernarea atrage ca un magnet.
Grupul aşa-zişilor independenţi reprezintă o creaţie a intereselor celor ce îl compun, oportunişti ce nu mai au timp să aştepte ca partidele din care fac parte să ajungă, prin vot, la Putere. Ei preferă uşa din dos, negocierile mascate, în care primesc ceea ce consideră că li se cuvine de fapt.

PDL vrea cea de-a doua funcţie în stat, UDMR nu pare să facă jocurile democrat-liberalilor Se „sparge” alianţa guvernamentală?

Liderul grupului PD-L din Senat, Traian Constantin Igaş, a anunţat în plenul Senatului, că partidul din care face parte, împreună cu independenţii, va iniţia procedura de revocare a lui Mircea Geoană (PSD) din funcţia de preşedinte al Senatului. Motivul invocat de aceştia este faptul că Mircea Geoană a refuzat să supună votului plenului Senatului cererea de păstrare a senatorilor migratori în comisiile parlamentare. Astfel, Igaş invocă nerespectarea gravă a regulamentului şi abuzuri repetate. "Abuzurile acestea repetate nu trebuie să se regăsească la nivelul Senatului. Asta ca să nu mai facem referire la supervotul lui Mircea Geoană, când Curtea Constituţională a sancţionat acel supervot. Noi vrem să îl revocăm din funcţie, pentru că doar aşa cred că vom asigura o anumită stabilitate", a spus Igaş.
Acesta a fost susţinut şi de liderul senatorilor independenţi, Liviu Câmpanu, care, însă, confundând articolele de regulament ale Senatului, a inventat o nouă procedură parlamentară, "suspendarea preşedintelui Senatului". "Nu facem nicio cerere de revocare. Suspendarea este o sancţiune, se poate face pe maxim 30 de zile, din funcţia de preşedinte al Senatului, sancţiune ca urmare a încălcării prevederilor constituţionale sau abateri grave de etică şi disciplină parlamentară", a declarat Câmpanu, fără a specifica unde este prevăzută această procedură disciplinară
Bâlbâiala senatorilor puterii pe teme de Regulament a continuat, democrat-liberalii Traian Constantin Igaş şi Iulian Urban au susţinut o conferinţă de presă în care au subliniat că ei de fapt solicită revocarea lui Mircea Geoană individual şi nu ca grupuri parlamentare aşa cum declaraseră iniţial. Iulian Urban le-a mai cerut senatorilor PSD să se adreseze Curţii Constituţionale dacă sunt nemulţumiţi de decizia lor.
Ce prevede Regulamentul
Regulamentul Senatului nu prevede posibilitatea suspendării din funcţie a preşedintelui acestei Camere. Regulamentul prevede doar posibilitatea revocării, însă prevederile în acest sens au fost declarate neconstituţionale.
Conform articolului 30, alineatul 1 din Regulamentul Senatului, revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una din următoarele împrejurări: încalcă prevederile Constituţiei; încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului şedinţelor comune.
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.
Aceste prevederi au fost declarate însă neconstituţionale încă din 2005, prin decizia Curţii Constituţionale numărul 601, care a motivat că revocarea preşedintelui Senatului nu poate fi cerută decât de grupul parlamentar din care acesta face parte. Senatul, însă, nu a operat modificările necesare. Cu toate acestea, liderul grupului PNL din Senat, Puiu Haşotti, a explicat că decizia Curţii Constituţionale este în vigoare. "Prin urmare, grupul parlamentar PD-L este liber să se adreseze Curţii Constituţionale, care, dacă îşi va menține această hotărâre, şi în precedentele hotărâri nu s-a întâmplat altfel, ar însemna ca preşedintele Senatului să nu poată fi revocat nici la solicitarea unei treimi din totalul senatorilor şi nici la solicitarea unei jumătăţi plus unu din numărul senatorilor", a menţionat liberalul.
Geoană: "Este un joc pueril"
Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a afirmat că se aştepta la solicitarea PD-L de revocare a sa din funcţie şi a adăugat că motivaţia avansată este "subţire" şi nu respectă nici Regulamentul, nici Constituţia. "Este evident că faptul că un lider al opoziţiei deţine această funcţie importantă în statul român le stă ca parul în ochi celor care încearcă să acapareze întreaga putere din statul român. Este un joc pueril. Cei de la PD-L, conduşi de Emil Boc, conduşi de domnul Băsescu, nu se pot împăca cu ideea că a doua funcţie în stat se află în mâna unui lider al opoziţiei democratice. Îi lăsăm să îşi facă show-ul politic, este o formă de presiune. O anticipam, aşteptam să văd care este motivul pe care îl vor invoca. Pretextul este foarte subţire. (...) Mă aştept în continuare la tot felul de şicane, atacuri şi pretexte mai mult sau mai puţin convingătoare", a mai spus preşedintele Senatului.
Geoană a apreciat că, dacă PD-L ar fi consecvent, ar trebui să solicite şi revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru că nici acolo deputaţii independenţi nu şi-au păstrat funcţiile în comisii.
Mircea Geoană a primit sprijinul membrilor grupului parlamentar PSD+PC. "Cei care încalcă regulamentul Senatului sunt susţinătorii iniţiativei de revocare a lui Mircea Geoană. Ei forţează o notă, dar nu vor avea parte de reuşită. Încă o dată dau dovadă de sete de putere şi nimic mai mult".
Revenind la lista întocmită de grupul parlamentar din Senat al PDL, aceasta a fost semnată de toţi senatorii democrat-liberali dar, atenţie, senatorii de la UDMR s-au eschivat să semneze o astfel de listă care vizeză solicitarea de schimbare a preşedintelui Senatului. Doar două semnături de la UDMR se regăsesc pe aceast document. Mai mult, intervievaţi de media, senatorii dar şi conducerea UDMR, s-a arătat mai degrabă împotriva unui astfel de demers susţinut de aliaţii de la guvernare. Semn că această iniţiativa a partidului-stat pare să fie doar un foc de paie menit să-l şicaneze pe Mircea Geoană.
Nu că nu şi-ar dori a doua funcţie în stat, dar democrat-liberalii sunt conştienţi că fără sprijinul senatorilor UDMR nu pot să-şi atingă scopul. Grupurile parlamentare ale PSD-PC şi PNL s-au exprimat clar în sensul susţinerii lui Mircea Geoana în funcţia de preşedinte al Senatului, soluţie spre care înclină şi UDMR.
La rândul său, senatorul liberal Adrian Iorgulescu a ţinut să sintetizeze cât se poate de corect situaţia creată: „ nu trebuie să ne dăm după cireş; PDL şi Taian Băsescu vor să deţină toate pârghiile, cu atât mai mult cea de-a doua funcţie în stat, deoarece într-o posibilă situaţie de suspendare a acttivităţii prezidenţiale a lui Băsescu, dintr-un motiv sau altul, prerogativele şefului statului să nu cumva să fie preluate de un lider al opoziţiei”.

Mielul românesc sacrificat prin vecini

În stânele din Teleorman se fac pregătiri pentru comercializarea mieilor de Paşte. Pentru că anul acesta Sărbătorile Pascale vor fi mai devreme, adică pe 4 aprilie, ciobanii au început să-şi selecteze mieii buni de dus în pieţe, hale, abatoare sau centre comerciale special amenajate pentru comercializarea cărnii.
Cum era de aşteptat, şi cum avem experienţa anilor trecuţi, mulţi dintre fermieri preferă să-şi sacrifice mieii în ţările vecine, de preferinţă Bulgaria.
Cauzele principale care stau la baza acestei decizii ar fi lipsa abatoarelor şi tarifele mari pe care acestea le percep, problemă de altfel ridicată şi de reprezentanţii autorităţilor în conferinţele de presa sau dezbaterile recente, adică, vorbă multă, fapte puţine şi automat rezultate infime.
În România un fermier plăteşte numai pentru sacrificarea unui miel, în jur de 8-12 lei, asta în cazul fericit în care găseşte un centru de sacrificare care să-i accepte marfa, plus cheltuieli cu transportul în funcţie de distanţa parcursă până la cel mai apropiat abator. Pe lângă lipsa abatoarelor, în acest an oierii se mai confruntă şi cu o altă problemă: greutatea mieilor. Aceştia spun că mieii nu vor depăşi în greutate mai mult de 8-10 kilograme, în condiţiile în care majoritatea oilor au fătat în lunile ianuarie-februarie, iar timpul rămas până la Sărbători este foarte scurt şi mieii nu vor atinge greutatea optimă de 14-16 kilograme. Acest lucru înseamnă preţuri mai mici şi implicit câştiguri mai mici.
Nu mai este o noutate pentru nimeni că o mare parte din producţia de miei pleacă la export, unde abatoare cu preţuri avantajoase pentru producătorii români sacrifică animalele, pentru ca ulterior aceiaşi calitate românească să revină în ţară spre comercializare ca produs de import cu preţuri majorate uneori şi de 2 ori faţă de preţul de achiziţie. Producătorii bulgari profită din plin de lipsa abatoarelor din ţara noastră şi fac afaceri profitabile cu mielul românesc, mai ales că cel mai mare abator bulgăresc se găseşte în apropiere de Ostrov, la doar 2 kilometri de graniţă.
Pentru că abatoare în ţara sunt puţine şi cele care sunt de cele mai multe ori fac nazuri şi selectează numai marfa pe care o vor, nu vom putea decât să exportăm, apoi să importăm aceiaşi miei romaneşti pentru care consumatorii vor plăti anul acesta cu 20% mai mult. În câteva cuvinte plătim pentru acelaşi miel românesc un “preţ de export-import”.

Nicoleta Isvoranu, administrator ” INVEST ROM PROD EXIM „ SRL Sfinţeşti: ”Scoatem pe piaţă produse de calitate, rezistăm. Altfel, nici o speranţă!”

Societatea Comercială „INVEST ROM PROD EXIM” SRL Sfinţeşti a luat fiinţă în anul 1994. Activitatea economică a fost însă începută doi ani mai târziu, în 1996. Iniţial, societatea şi-a făcut un nume în special prin produsele din lapte care au cunoscut o foarte bună căutare pe pieţele bucureştene.
Aşa cum ne-a declarat administratorul firmei, Nicoleta Isvoranu, actualmente, societatea ” INVEST ROM PROD EXIM” şi-a schimbat obiectul principal de activitate preferând să investească în zootehnie. În acest sens firma deţine 100 de capete bovine Hollstain cu tineretul aferent. Piaţa de desfacere a produselor firmei rămâne ca şi până acum Capitala.
Cât priveşte subvenţiile acordate întreprinzătorilor din agricultură, administratorul societăţii ne-a declarat că, din păcate, societatea nu stă foarte bine datorită pierderii subvenţiei pe lapte. Ca urmare a acestui fapt, ferma din Sfinţeşti înregistrează circa 300 de lei pierderi pe zi datorită nealocării acestei subvenţii. În opinia doamnei Isvoranu „ la ora actuală inverstiţia în agricultură reprezintă o muncă prost plătită mai ales pentru cei care nu sunt pregătiţi la cerinţele europene din punct de vedere al dotării materiale”.
Cu toate greutăţile întâmpinate, şi nu au fost puţine, societatea a ieşit în fiecare an pe profit graţie în primul rând calităţii produselor agro-alimentare purtând marca acestei firme.
Revenind la problema alocării subvenţiilor, administratorul societăţii a ţinut să ne spună că, în opinia sa acestea nu vin în mod corect, ceea ce face ca la anumite capitole să se înregistreze pierderi însemnate.
„Să nu se uite faptul că oamenii din agricultură sunt săraci, iar o accesare de fonduri europene de către aceştia este o adevărată utopie! Numai marii jucători din domeniu pot să acceseze bani europeni deoarece îndeplinesc cerinţele impuse unor astfel de proceduri”, ne-a mai declarat aceasta.
Şi a continuat:”...am intrat în Europa şi ca atare, trebuie să jucăm cum ne cântă comunitatea europeană. Scoatem pe piaţă produse de calitate, rezistăm. Altfel, nici o speranţă!”
În ultima perioada ferma din Sfinţeşti şi-a stabilit ca scop prioritar obţinerea de material pentru carne de calitate superioară, atât de căutată pe pieţele europene. Pentru a face faţă cerinţelor unei pieţe tot mai exigente, ferma din Sfinţeşti a achiziţionat 50 de vaci gestante din rasa Charlaize, preferate pentru producţia de carne superioară.

Mâncarea de post tot mai căutată de teleormăneni

Telormănenii au început să-şi facă provizii pentru acest post. După două săptămâni de la intrarea în postului Paştelui, cei mai credincioşi au dat iama în magazine pentru a cumpăra produsele permise in această perioadă.
Fie că este vorba despre pateuri vegetale, ciorbe de legume gata preparate, sosuri sau salate din verdeţuri, pe toate le putem găsi în raioanele marilor magazine.
În centrele comerciale sunt mai mulţi cumpărători la rafturile cu alimente de post. Ca de obicei, mulţi dintre ei studiază cu atenţie produsele şi conţinutul acestora, pe care ulterior le pun în coş.
Vânzătorii spun că au mai mulţi clienţi care cumpără produse vegetale în acestă perioadă şi speră ca până de Paşte vânzările să crească. Ca să nu piardă clienţii, comercianţii au aprovizionat rafturile cu zeci de sortimente de astfel de preparate.
Nici un cumpărător care trece pe lângă raioanele cu produse de post nu pleacă de la raft fără să umple coşul cu mâncăruri pe bază de vegetale. Marfa este pentru toate gusturile şi pentru toate buzunarele.
„Ţin post în acestă perioadă. Acum îmi cumpăr ceva pateuri vegetale, iar acasă prepar legume şi soia. Ca să ţii post nu este de ajuns să nu mănâci carne, trebuie să fii şi smerit, să fi mai bun ca în restul anului”, ne-a spus Marieta P., un cumpărător în unul dintre magazinele oraşului Alexandria.
Comercianţii din supermarket-uri spun că în perioada postului, vânzarea de alimente vegetale creşte cu aproximativ 30% iar cea de carne scade în medie cu 15 procente.
Medicii sunt de părere că preparată corect, soia este un aliment sănătos. Însă ca orice aliment consumat în exces, poate avea efecte negative asupra sănătăţii. La produsele din soia se adaugă şi legumele de sezon: salata, ceapa verde, urzicile şi spanacul, produse pe care medicii le recomandă pentru detoxifierea organismului.

Agropaţi S.A. Putineiu- poveste de suces

Societatea comercială Agropaţi S.A. Putineiu a luat fiinţă în anul 2002, prin transformarea Societăţii Agricole cu acelaşi nume în societate comercială pe acţiuni. Obiectul principal de activitate, aşa cum ne-au precizat George Şerban, director economic şi George Rece, director comercial, îl reprezintă cultura cerealelor cu tot ceea ce derivă din aceasta. Administratorul unic al societăţii este Nicu-Lian Ionescu.
Suprafeţele pe care societatea din Putineiu le administrează sunt de 2.765 de hectare iar culturile sunt dispuse după cum urmează: 1.100 ha teren arabil cu grâu, 500 cu rapiţă, 600 cu floarea soarelui, 500 cu orzoaică etc.
În anul agricol trecut, societatea comercială, a obţinut producţii de 3.422 kg grâu boabe la ha, 2.260 rapiţă, 3.126 orzoaică 2.500 floarea soarelui şi 5.000 boabe la ha porumb.
Legat de dotarea cu utilaje, se poate spune că societatea din Putineiu deţine cam tot ce este necesar, cum ar fi 20 tractoare mici U 650, un Zimbru 195, un Claas Ares, ca de altfel toată gama de utilaje ce derivă de aici. La toate acestea se mai adaugă 6 combine.
De remarcat că, Agropaţi S.A. produce sămânţă de grâu de cea mai bună calitate pentru cerinţele de piaţă. De asemenea, firma mai deţine o moară de cereale-mălai şi uruială prin care prestează servicii către membri arendatori. Totodată, societatea din Putineiu are o brutărie prin care asigură pâinea cea de toate zilele pentru membri arendatori, plus că contribuie la necesităţile de pe piaţă.
Cât priveşte fondurile accesate de firmă, după cum ne-au precizat interlocutorii noştri, acesta sunt: un proiect SAPARD în valoare de 300.000 de Euro, în 2006 şi în 2008 un altul derulat prin FADR în valoare totală de 680.000 de Euro.
Revenind la brutărie, aceasta se află într-un amplu proces de modernizare iar investiţia se ridică la suma de 50.000 de Euro.
Spaţiile de depozitare a produselor sunt dintre cele mai moderne realizate în colaborare cu ISLAZ Alexandria şi se rezumă la spaţii de depozitare în cantitate de 6.000 de tone cu certificat de depozit, din care 2.070 silozuri metalice plus magazie.
Ca proiecte imediate, conducerea societăţii are în vedere achiziţionarea de utilaje noi şi performante, ca de altfel şi reabilitarea a 1.000 ha sistem de irigaţii.
În linii mari cam aceasta este „radiografia” la zi a unei societăţi comerciale de succes, aşa cum este Agropaţi S.A. Putineiu.

La preţuri destul de mari, verdeţurile sunt peste tot în piaţa centrală

Verdeţurile sunt la tot pasul în pieţele şi marile magazine din Alexandria. Este perioada în care cu primele zile de primăvară ţăranii îşi scot pe tarabe producţia din sere, ecologică sau mai puţin „eco”. Producătorii agricoli din piaţă îşi aduc produsele de sezon din diverse zone ale judeţului. Salată verde, ceapă verde, ridichii de primăvară, spanac, ţelină, cartofi, mărar şi pătrunjel sunt câteva dintre produsele care se găsesc din belşug în pieţe, chiar înainte de 1 Martie, dată considerată prima zi a primăverii.
Tarabele din pieţe şi rafturile din supermarketuri sunt dotate cu verdeţuri cultivate în sere sau importate. Sosiţi din Peretu, Poroschia, localităţi mai apropiate de municipiul Alexandria, ţăranii spun că vânzările în piaţa merg binişor, însă nu mai au încasările din alţi ani.
“Unii cumpăra din nevoia de a scăpa de greutatea porcului mâncat în iarnă, alţii pentru că suntem în post. Marea majoritate cumpără puţin cât să le ajungă pentru o masă”, ne-a spus o bătrânică. În Piaţa Centrală, cele mai multe tarabe sunt încărcate cu salată, ridichii şi cartofi. Aici am găsit ceapă verde la preţul de un leu legătura şi cartofi cu 1,5 lei kilogramul. “Avem producţie mare de ceapă verde şi cartofi din sera personală”, ne-a spus o comerciantă din Peretu.
O tarabă din apropiere era plină ochi de salată, ceapă verde, ţelină, ridichii şi mărar. Cea care le vindea, o tânără, se lăuda că “marfa-i proaspătă şi bună” şi e din sera unde cultivă numai produse ecologice. Salata verde costa între 3-3,5 lei, ridichile 3,5 lei legătura, ceapa verde şi mărarul un leu legătura. “Toate sunt proaspete, dar cel mai bine se vinde salata verde”, ne spune aceasta. Spanacul, se poate cumpăra cu 10 lei, iar vânzătoarea ne spune că “în perioada postului se vinde foarte bine”. La mare căutare sunt şi ardeii iuţi.
Faţă de Cupola, slab populată, Piaţa era plină de comercianţi şi cumpărători încă de dimineaţa. Nu găsim roşii autohtone, doar roşii aduse tocmai din Spania, Turcia, Grecia la preţuri cuprinse între 6 şi 8 lei kilogramul. La majoritatea supermarketurilor, preţurile la verdeţuri sunt la fel sau pe alocuri puţin mai mici decât în piaţă. Chiar dacă preţurile practicate sunt la nivelul pieţelor în marile magazine, calitatea produselor lasă de dorit. Ceapa verde şi salata, spre exemplu, sunt ofilite încât îţi dau senzaţia că au rămas pe raft de săptămâni bune. Chiar dacă după aspect par imposibil de mâncat costă cât cele fragede din piaţă. Ca şi consumatori sperăm ca odată cu soarele preţurile la produsele de sezon să se mai “topească” în următorul interval.

Interviu cu Stefan Petre, inginer zootehnist, director interimar al Camerei Agricole Teleorman.

Rep.: Domnule director, am avut la dispoziţie 20 de ani de democraţie pentru a ne alinia la standardele ţărilor europene. Dumneavoastră câţi ani credeţi că vor fi necesari pentru ca agricultura din Teleorman să fie cu adevărat profitabilă?
Ş.P.: În urma experienţei acumulate, adică 20 de ani în agricultură, pot să vă spun că am văzut şi lucruri bune şi mai puţin bune în judeţ. În condiţiile actuale singura şansă pentru noi sunt fondurile europene şi în mod special ar trebui să ne axăm pe informarea oamenilor şi încurajarea lor pentru accesarea acestor bani. Mentalităţile oamenilor trebuiesc schimbate, să renunţăm la agricultura făcută cu mijloace rudimentare, ar trebui să gândim profitabil şi pe termen lung, nu pe termen scurt cum eram obişnuiţi. O prognoză este greu de stabilit, în mod cert va trebui să ne implicăm mai mult la nivel de instituţii, autorităţi şi producători agricoli. Personal, consider că cea mai mare greşeală a fost legea 18 care nu a făcut altceva decât să fărâmiţeze suprafeţele pentru ca acum să ne chinuim să reformăm formele asociative mari. Soluţia ar fi formele asociative, capitol la care noi stăm prost, foarte prost, ţăranul este reticent la această formă de asociere. Avem mult de lucru, dar altă soluţie nu există, nu putem face agricultură performantă în aceste condiţii.
Rep.: Avem multe instituţii care se ocupă de agricultură. Acum avem Camera Agricolă. Care este rolul acesteia, mai exact, în agricultura săracă de azi? Este o schimbare doar de denumire sau instituţia nou înfiinţată a primit şi alte atribuţii?
Ş.P.: Tehnic suntem legaţi de Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, iar administrativ de CJ Teleorman. Prin această structură suntem mai aproape de viaţa locală, de problemele celor care trăiesc şi muncesc în judeţ prin cele 15 centre locale din teritoriu. Finanţarea Camerei Agricole se face de la Bugetul Statului, prin CJ Teleorman, dar şi din surse proprii. Pentru anul acesta bugetul de care are nevoie instituţia este de 12 miliarde din care 10 mil. vin de la MAPDR şi 2 miliarde va trebui să îi colectăm din surse proprii. Cel mai probabil se intenţionează ca actuala instituţie să ajungă să se finanţeze singură, din activitatea pe care o desfăşoară în teritoriu. Dacă până în 2006 am avut cursuri gratuite pentru agricultori, acum organizăm cursuri de formare şi pregătire profesională cu taxă, în funcţie de solicitările venite, pentru a atrage fonduri. De exemplu, pentru specializarea în cultura plantelor şi zootehnie se percepe o taxă de 200 lei, iar pentru apicultor şi conducător utilaje agricole solicitanţii vor plăti 300 de lei.
Camera Agricolă are rolul de a reprezenta interesele producătorilor agricoli prin asistenţă consultativă de specialitate, asistenţă juridică şi contabilă. Suntem intermediari între societăţi şi producători dar şi un organism consultativ între ministerul agriculturii şi organizaţiile sau instituţiile locale.
Rep.: Care sunt problemele cu care se confruntă angajaţii instituţiei în proiectele la care oferă consultanţă?
Ş.P.: Prima şi cea mai importantă ar fi problema proprietăţii, în majoritatea cazurilor nu sunt forme clar stabilite de proprietate, a doua problemă ar fi mărimea suprafeţelor deţinute de proprietar, atunci când nu se încadrează în unităţile agricole stabilite, ca fermă de subzistenţă. De asemenea, vârsta înaintată a multora dintre solicitanţi şi nu în ultimul rând terminologia cu care nu sunt încă familializaţi, contribuie la eşecul unor dosare de accesare a fondurilor europene. Chiar şi aşa, din datele de care dispunem, la această dată avem în jur de 800 de persoane înscrise ca potenţiali beneficiari pentru măsura 141 în cadrul sesiunilor ce vor urma.
În altă ordine de idei, pe lângă rolul de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă între instituţii, societăţi şi producători, Camera Agricolă ar trebui să aibă rol de avizare a propunerilor care vin din partea societăţilor agricole şi organismelor locale, adică ce propun ei să se facă şi cu avizul instituţiei noastre.
Rep.: În Teleorman exista pământ nelucrat, producţii mici, lucrări făcute cu mijloace primitive. Unde vom ajunge în aceste condiţii, va fi o traiectorie spre evoluţie şi modernizare?
Ş.P.: Încă o dată insist pe necesitatea accesării fondurilor europene. Cine nu va înţelege că trebuie să se modernizeze, să atragă fonduri europene, să facă o agricultură performantă, în mod cert nu va reuşi, vor produce puţin, de proastă calitate şi cu preţuri mari. O asemenea agricultură nu va fi susţinută de nimeni. Uniunea Europeană ne-a alocat banii, însă ei trebuie justificaţi prin proiecte. Asta vrem să facem şi noi, să sprijinim fermierii, ţăranii pentru întocmirea de proiecte, pentru a accesa banii europeni. Fie că este vorba de mici sau mari producători, toţi au şanse reale, numai cine nu este cu adevărat interesat de cum trebuie alcătuit un proiect şi ce condiţii trebuie să respecţi, nu va reuşi.

Veşti bune pentru procesatorii produselor agricole şi forestiere

MAPDR poate acorda ajutoare de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a primit undă verde din partea Comisiei Europene privind acordarea ajutorului de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole.
Decizia a fost adoptată în urma demersurilor României către Comisia Europeană, încă din data de 22 octombrie 2009, când a fost înaintată schema de ajutor de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere, parte a Măsurii 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” din cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală.
Numărul estimat de beneficiari ai acestui tip de sprijin, conform MAPDR, se ridică la aproximativ 55o de întreprinderi, respectiv: microîntreprinderi, IMM-uri, valoarea totală a bugetului planificat al schemei fiind de 200 de milioane de euro.
Mai exact, un viitor beneficiar va putea primi acest sprijin numai dacă proiectul de investiţii va avea drept rezultat înfiinţarea unei noi unităţi de procesare, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei în vederea obţinerii altor produse noi sau schimbarea fundamentală a procesului general de producţie al unităţii deja existente. Intensitatea maximă a ajutoarelor de stat prevăzută în cadrul schemei este de 50% pentru IMM-uri, respectiv de 25% pentru întreprinderi mari. De asemenea, schema de ajutor mai cuprinde şi procesarea produselor agricole în vederea obţinerii de biocombustibili.
Acordarea acestui tip de ajutor, conform sursei citate, va facilita creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere dar şi încurajarea producerii de biocombustibili.

Succese şi insuccese ale fermierilor teleormăneni

Anul 2010 a debutat în forţă, însă, aleşii neamului încă nu s-au pus de acord dacă e bine sau nu să mai acorde subvenţii crescătorilor de animale. Termenul de trei ani, în care s-au acordat subvenţii pentru dezvoltarea sistemului zootehnic, valabil pentru intervalul 2007-2009, a trecut, iar despre ajutoare de la stat pentru anul în curs nu se ştie nimic concret.
În vreme ce reprezentanţii din teritoriu ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale aşteaptă un semn de la Centru, unii dintre fermieri se tem că vor fi nevoiţi să renunţe la creşterea animalelor.
Unul dintre crescătorii de animale ce ar putea întâmpina mari probleme dacă statul nu acordă rapid subvenţii este Dumitru Florea, să zicem, şeful unei mini-ferme de porci din localitatea Poroschia. Acesta spune că, “am cumpărat purceii când aveau până în 30 de kilograme, urmând a-i scoate la vânzare când ating greutatea de 100-110 kilograme. Animalele au crescut, au ajuns la greutatea potrivită, dar comercializarea nu a decurs conform aşteptărilor”.

Acum, dacă nici subvenţii nu mai vin, lucrurile se complică şi mai mult.
„Dacă nu se mai dau subvenţii, punem lacătele. Fără subvenţie, nu se poate. Abatoarele nu cumpără porci pentru că nu ştiu preţurile. Din câte am înţeles, anul trecut, în perioada noiembrie-decembrie, se putea solicita amânarea ridicării subvenţiei. Unii spun că s-ar acorda 200 de lei pentru animal, alţii spun că 130, alţii că 140, dar nimeni nu ştie nimic concret. Totul este în fază de zvon“, spune D. Florea.

„Noi stăm cu porcii în ogradă, iar abatoarele sunt goale“
„Cu subvenţii, preţul de vânzare acoperea costurile şi mai rămâneau 10-20 de lei la fiecare animal. Se acordau 120 de lei pentru o carcasă de porc de tip E şi 100 de lei pentru carcasa de tip U. Reuşeam să plătim şi ratele la bancă şi să luăm şi mâncare pentru porci. Am cumpărat 1.000 de bucăţi şi am vândut doar vreo 90 dintre ei. I-am luat când aveau până în 30 de kilograme şi trebuia să-i vindem când ajungeau la 100-110 kilograme. I-am dat cu 7,9 lei/kilogram în viu pentru că atât puteau oferi abatoarele. Acum, nimeni nu mai cumpără pentru că toată lumea aşteaptă să se stabilească preţurile. Noi stăm cu porcii în ogradă şi abatoarele sunt goale pentru că nimeni nu vrea să rişte “, spune D. Florea plin de amărăciune

„Dacă statul mă ajută, dau şi eu carnea şi brânza mai ieftin“
Un alt crescător de animale, înrudit cu Florea Dumitru, de această dată de oi şi capre, spune că nu va fi deloc uşor dacă statul nu îi va mai sprijini pe aceşti fermieri. Ştefan Dumitru, tot din comuna Poroschia, are 63 de ani şi şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă printre animale. Pasiunea pentru creşterea patrupedelor este moştenire de familie, după cum spune bărbatul.
La scurt timp după satisfacerea stagiului militar, acesta a început să cumpere oi şi capre pentru ca familia sa să nu mai dea an de an cele trei oiţe, pe care le avea tatăl său, la ciobanii din sat pentru a beneficia de câteva kilograme de brânză.
Treptat, Ştefan D. a cumpărat oaie după oaie şi capră după capră, ajungând să aibă la un moment dat 850 de animale. Acum, mai are doar 400 de capete: 260 de oi şi 140 de capre.
Omul spune că într-o vreme l-a bătut gândul să renunţe la această îndeletnicire din cauza lipsei forţei de muncă dar şi a banilor, dar şi-a dat seama că trebuie să meargă mai departe.
Şi-a făcut atât în rândul consătenilor, în alte localităţi şi în pieţe, clienţi fideli care cumpără brânză şi miei. Prin urmare, dragostea pentru animale şi faptul că a reuşit să asigure o sursă de venit familiei, l-au determinat pe Ştefan Dumitru să privească înainte. De altfel, şi familia i-a acordat sprijinul necesar pentru a continua. „Problema e că la noi desfacerea se face mai greu. Totuşi, dacă am făcut brânză mereu, lumea s-a obişnuit să cumpere de la mine. De-asta nu am renunţat. Dacă a fost nevoie, am trimis brânză şi în alte ţări, cum ar fi Spania sau Italia, la prieteni de-ai băieţilor mei care erau plecaţi acolo. Oricum, brânza am dat-o mai mult de acasă la localnici, dar şi la oameni din alte comune“, spune omul.
Mărturiseşte că nu este deloc uşor să creşti animale: „Ca să creşti animale, trebuie să ai o fermă, să ai păşuni curate, să nu mănânce animalele tot felul de iarbă. Păi pe la noi e mai mult iarbă toxică. Ar trebui mai multă implicare din partea autorităţilor. Autorităţile ar trebui să le recomande oamenilor rasele de animale care trebuie crescute şi să acorde subvenţii consistente. Dacă statul mă ajută, până mă pun pe picioare, pe mine ca producător, pot să dau şi eu carnea şi brânza mai ieftin“.

Reţeta succesului: rasă, masă şi casă
Acesta, făcând o comparaţie între modul de creştere al animalelor în Franţa, unde a fost în vizită, şi România, spune că în primul caz se îmbină esteticul cu utilul, în vreme ce la noi „de la estetic la util, nu e decât esteticul“.
„În Franţa, nu rămâne nicio bucată de teren nemuncită, pentru a se asigura hrana animalelor. Animalele sunt ţinute în locuri împrejmuite cu gard electric. Tensiunea de 12 volţi care este pusă pe garduri “ciupe” animalele în cazul în care vor să iasă din spaţiul închis“, spune Ştefan D., apreciind că pentru a creşte animale „ca la carte“ ai nevoie de trei elemente importante care aduc bune rezultate: rasă, masă şi casă.
Omul a vrut să-şi facă o fermă după model european, dar şi-a dat seama că este greu să susţină un astfel de proiect şi a renunţat. A făcut însă tot ce i-a stat în puteri pentru a ţine animalele. A cumpărat teren, ajungând la 100 de hectare, şi a achiziţionat utilaje pentru a efectua lucrările agricole. Spune că nu este rentabil să transforme terenul în izlaz, dar şi dacă îl cultivă cu cereale există riscul să fie secetă şi să nu se aleagă cu nimic.
Cât priveşte asigurarea celor trei elemente necesare, rasă, masă şi casă, Ştefan spune că doar la ultimul dintre acestea animalele sale nu stau foarte bine. În ceea ce priveşte oile, a încercat să schimbe ţurcanele cu carabaşele de Teleorman sau oile cu cap negru, cum mai sunt ele cunoscute, şi le-a asigurat hrana necesară. Cu adăpostul este mai greu, fiind mai tot timpul în câmp. În privinţa subvenţiilor, omul consideră că ajutorul de 11 euro pentru fiecare animal asigură hrana pe timpul iernii, mai exact pentru patru luni, intervalul decembrie-martie.
Chiar dacă ar fi să nu se mai aloce bani de la stat, tot nu ar renunţa la preocuparea pe care o are de aproape două decenii. Poate doar le-ar diminua numărul, aşa cum a făcut şi anul trecut când avea 700 de capete.

Crescătorii de bovine cred că totuşi va fi bine
Spre dezamăgirea crescătorului, vacile din comuna sa, ca de altfel în multe dintre localităţile teleormănene, pot fi numărate „pe degete“. Acesta admite faptul că vacile consumă mult mai mult decât oile şi caprele, dar laptele ar trebui să fie nelipsit din alimentaţia omului. „Fie că este copil sau bătrân, fie că este sărac sau bogat, fiecare om ar trebui să bea cel puţin o cană de lapte pe zi“.

Albina românească sau Apis mellifera carpatica

Albina românească, Apis mellifera carpatica s-a format în condiţiile specifice pedoclimatice şi de bază meliferă din zona carpatică. Albina românească se adaptează, de regulă, bine la condiţiile climatice în care s-a format. Introducerea raselor străine caucaziene şi italiene s-a dovedit contraproductivă, încercările de acest gen şi încrucişările realizate cu populaţiile locale nu au dus la efectele economice pe care s-a scontat, iar în acest moment din populaţia de albine romaneşti pure se mai regăsesc numai 1000 de familii.
Datorită poluării albinelor autohtone este recunoscută situaţia în care rar se mai poate regăsi albina de baştină.

Albina românească putea fi regăsită în ţara noastră în cinci zone de referinţă apicolă :Câmpia sudică (inclusiv Dobrogea); Zona colinară subcarpatică; Podişul Transilvaniei; Câmpia Vestică (inclusiv Banatul); Podişul Moldovei.

Particularităţi:

Trompa albinei are lungimea cuprinsă între 6.02 mm - 6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,4-9,6 mm, indicele cubital între 2,12-3,70 şi tarsian 54,97-58,56%.
Din punct de vedere comportamental este o rasă de albine foarte blândă. Se
caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri. În timpul controlului coloniilor, permite în general, intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Este caracterizată prin schimbarea liniştită a mătcii, adică înlocuirea naturală periodică a mătcii. Este puţin predispusă la furtişag şi are un instinct moderat de roire. În timpul roirii clădeşte în jur de 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale peste 100.
Căpăcirea celulelor cu miere este predominant „uscată”, uneori intermediară, mixtă. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea cuibului cu miere, în cazul culesurilor de mare intensitate, particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali. Tendinţa de propolizare a acestei specii este slabă.

Sursa: Direcţia pentru Protecţia Resurselor Genetice Animale

http://e-castig.com/index.php?r=sxCW

Dă un vot!!!!!!!
Multumesc!!!

Cortina oboarelor teleormănene a fost lăsată din cauza stratului de zăpadă

Vremea nefavorabila din ultima perioadă a făcut ca târgurile săptămânale din Teleorman să îşi închidă porţile. Micii comercianţi sau vânzătorii de animale şi cereale sunt nevoiţi să stea cu marfa acasă şi să aştepte încălzirea vremii. Nu se ştie, poate preţul la grâu mai creşte şi el un pic!
La târgul săptămânal din Roşiorii de Vede, vineri de dimineaţă, domnea liniştea. Ici-acolo, câţiva curioşi făcându-şi apariţia întrebându-se dacă se ţine sau nu târgul. În loc de vânzători de păsări, porci, cherestea se găsea multă zăpadă, asezonată, pe alocuri, cu straturi de gheaţă. Vuietul obişnuit în obor a fost înlocuit de liniştea omătului, doar scârţâitul zăpezii sub apăsarea bocancilor trecătorilor tulburând liniştea mormântală.
Un căţel rătăcit încerca să traverseze bariera de zăpadă care depăşea cu câţiva centimetrii buni înălţimea bocancilor de iarnă, dar după câteva încercări eşuate s-a lăsat păgubaş. Oamenii au plecat nemulţumiţi, fie că nu au putut să îşi comercializeze marfa, fie că au venit să cumpere hrană pentru animale şi au plecat acasă cu mâna goală.
„Poate săptămâna viitoare o să fie mai cald sau poate târgul va fi deszăpezit, măcar un spaţiu mic, de unde să cumpărăm cereale pentru animale pentru că nu mai avem ce să le dăm să mănânce” se plânge Marin Purcărea din comuna Vedea.
Mama Natură poate se va domoli şi va crea condiţii pentru redeschiderea târgurilor, pentru că Teleormanul fără oboare este ca pâinea fără sare.

“Există premisele unui an cu producţie dublă la păioase”

Directorul adjunct al DADR Teleorman, Stănescu Dorel, este convins că agricultura teleormăneană nu va suferi din cauza vremii, gerului şi precipitaţiilor abundente căzute în ultima perioadă.
Conform acestuia, “la grâu şi nu numai, gradul de aprovizionare al solului cu apă se încadrează în limitele optime, propice unui an agricol cu recolte peste aşteptări. În ciuda faptului că, au existat zone în care zăpada a fost viscolită, stratul de omăt depus a fost destul de gros şi s-a constituit ca un înveliş protector pentru culturi, astfel încât nu s-au înregistrat pagube. Există, însă, posibilitatea ca la cultura de rapiţă, semănată mai târziu, să apară unele probleme în ceea ce priveşte producţia, dar nu sunt încă semne de îngrijorare. Perioada şi condiţiile meteorologice din următorul interval vor fi hotărâtoare pentru anul agricol în curs, mai ales în lunile martie şi aprilie. Să sperăm că, dacă vor fi precipitaţii, nu vor fi condiţii de ger ce ar putea forma un strat de gheaţă asupra culturilor, sufocându-le. În urma efectuării controalelor biologice pentru determinarea stadiului în care se afla păioasele, în această perioadă, nu s-au înregistrat situaţii de sufocare a plantelor iar plantele se dezvoltă normal”.
Dacă în ceea ce priveşte evoluţia plantelor şi umiditatea din sol semnalele sunt optimiste, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre fertilizarea terenurilor. Conform, şefului pe sectorul vegetal, pentru că bugetul alocat procesului de fertilizare cu 60 kilograme substanţă activă, uree şi azot, a fost destul de sărac s-a reuşit acoperirea doar a 36.000 de hectare din suprafaţa totală a judeţul nostru. Şi totuşi, în comparaţie cu alte zone ale ţării, judeţul nostru stă bine la capitolul însămânţări, unde toate valorile indică depăşiri faţă de suprafeţele prognozate, mai exact, 181.411 hectare cultivate cu grâu, 22.886 orzoaică de toamnă, 61.117 răpiţă şi 1010 hectare de plante furajere. De asemenea, lucrările destinate arăturilor s-au efectuat pentru 265.619 hectare, până în acest moment.
Dacă anul trecut, vina pentru o recoltă slabă era împărţită între lipsa apei în sol şi a îngrăşămitelor, când, din start, producătorii au plecat cu o recoltă la hectar cu 15%-17% mai mică, acum, există motive să credem că procentul fi mai scăzut cel puţin din punct de vedere al umidităţii terenurilor.

DSV Teleorman are laborator la standarde europene

Direcţia Sanitar Veterinară Teleorman are un nou laborator dar şi un incinerator ecologic, investiţie ce depăşeşte 1,1 milioane de lei. Un laborator modern şi utilat cu cea mai bună aparatură. De asta au parte medicii de la DSV Teleorman de ceva timp.
De altfel, la laboratorul din subordinea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţă Alimentelor Teleorman s-au efectuat în ultimii ani lucrări speciale pentru alinierea compartimentelor clădirii şi a dotărilor tehnice la standardele înalte, impuse de UE.
Aparatura şi echipamentele puse în funcţiune aici permit implicarea în toate acţiunile de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale şi de prevenire a transmiterii către oameni, laboratorul, care confirmă sau nu diagnosticul stabilit clinic, având un rol deosebit în depistarea substanţelor periculoase din produsele destinate consumului uman.
Cu dotarea actuală se poate stabili şi gradul de contaminare radiologică, motiv pentru care specialiştii din Olt şi Argeş apelează la serviciile laboratorului din Teleorman, dar şi medicii din judeţul nostru pentru diferite analize.
În anul 2009 au fost analizate aici peste 350.000 de probe din punct de vedere bacteriologic, virusologic, parazitologic, histopatologic sau biochimic, urmărindu-se depistarea precoce a unor boli cu implicaţii majore pentru sănătatea animală şi publică.
În Teleorman s-au înregistrat anul trecut 36 de cazuri de bovine cu TBC şi 29 de cai cu anemie infecţioasă, care s-au eliminat din efective în urma analizelor de laborator. De asemenea, au fost depistate şase cazuri de turbare ce aveau ca sursă de infestare vulpile din mediul silvic. Dincolo de insuficienţa resurselor financiare pentru finalizarea procesului de acreditare există dificultăţi generate de restrângerile de personal şi ieşirea la pensie a unor specialişti cu o pregătire profesională deosebită, impusă de o astfel de activitate cu caracter ştiinţific.

Ideea penalizărilor pentru terenurile pârloagă împarte agricultorii în două tabere

Persoanele care au terenuri agricole pe care nu le folosesc ar trebui penalizate, a afirmat ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, în cadrul unei şedinţe a Bursei de Valori Bucureşti.
“Nu am discutat cu Ministrul Agriculturii despre impozitarea terenurilor agricole, dar sunt susţinătorul ideii de penalizare a celor care au terenuri agricole, dar nu le folosesc”, a declarat acesta.
Declaraţia, cum era firesc, a stârnit discuţii aprinse pro, dar şi contra. De o parte, ţăranii bătrâni şi singuri care nu-şi pot munci pământul şi care spun că “nu mai au nici după ce bea apă dar să mai suporte birurile guvernanţilor care le amintesc de vremurile ciocoieşti”, iar pe de altă parte, marii arendaşi care cultivă mii de hectare, plătesc ierbicidare şi tratamente contra dăunătorilor şi care se confruntă cu atacul buruienilor şi insectelor din vecinătatea terenurilor pârloagă.
Prin urmare, o categorie acuză soluţia impunerii prin forţă a acestor penalizări, iar cealaltă salută afirmaţia, considerând că este una dintre cele mai bune măsuri din ultimii ani pentru terenurile pârloagă.
Ţăranii din Teleorman, pe care de obicei îi întâlneşti în grupuri, la o vorbă, în apropierea primăriilor şi la colţ de stradă, dezbătând noutăţile vieţii politico-sociale au motivele lor să condamne anumite decizii luate fără a cunoaşte realităţile şi starea de fapt a satului românesc.
“Atâta timp cât cei de la capitală nu vin în mijlocul nostru, nu ştiu cum ne ducem zilele şi nu ne cunosc ofurile, nu au cum să înţeleagă de ce unele hotărâri sunt greu de dus, umerii noştri au căzut ducând atâtea poveri, griji şi nevoi. Nu ştim dacă domnii din ministere se întrebă cei de făcut cu acei arendaşi care lucrează pământurile noastre şi nu plătesc drepturile proprietarilor sau o fac în bătaie de joc. În loc să oblige marile magazine să vândă produse româneşti, pentru a mai ieşi şi noi la lumină, ei pun biruri peste biruri că doar trebuie să jupoaie şi ultima brumă de bani de la noi, bătrânii care nu mai avem nici putere şi pe deasupra suntem şi înşelaţi de arendaşi”, ne spun doi pensionari trecuţi prin multe vremuri, comuniste, colectiviste şi capitaliste.
În completarea acestora intervin şi agricultori mai tineri: “de ce nu impozitează ministrul de două ori afacerile marilor firme cu statul şi cercurile de interese care îşi îmbogăţesc visteria pe spinarea noastră şi vrea să impoziteze mâine –poimâine ploaia, fânul şi poate mersul la biserică? Ar trebui să se mai scarpine în barbă ministrul de două ori şi să găsească soluţii de îmbogăţire a bugetului nu de la pantalonii peticiţi ci de la costumele scorţoase de firmă. Ce face Guvernul nostru cu sistemul ăsta bazat pe clientelă politică şi şpăgi pentru obţinerea de contracte în avantajul lor, prin care îşi asigură producţia şi stabilesc preţurile pieţelor pentru că deţin monopolul, în vreme ce micii producători, ca noi, nu pot suporta costurile şpăgilor, a dosarelor pentru accesare fonduri, care de altfel, nu prea sunt aprobate, sau a preţurilor de nimic pentru produsele noastre, datorită samsarilor? De ce nu se asigură un sistem corect, cu drepturi egale, unde nu există şpaga şi influenţa politică? Poate dacă toate astea ar exista atunci ar fi motivaţi să ceară penalizări”, ne-a declarat un tânăr agricultor, ce a preferat să rămână anonim. Un tânăr, de altfel, care a crezut că îşi poate asigura din agricultură un mijloc de trai decent ca mic producător şi care acum nu prea are multe soluţii la îndemână, mai ales cu noile creşteri de preţuri la seminţe, îngrăşăminte şi lucrări agricole.
Concluziv, ar fi ideal ca în România să nu mai existe terenuri pârloagă, să avem un sistem corect în care legea concurenţei să existe şi să funcţioneze normal! Ar fi ideal să nu mai vorbim de români ca fiind leneşi, beţivi şi sărmani şi care s-au obişnuit să ceară! Cum idealul nu există, mai ales în România, poate ar trebui, să analizăm întâi realităţile traiului din ţara noastră şi să nu ne hazardăm în a avea propuneri vestice într-un spaţiu cârpit, mămăligos şi prea balcanic, în care nu se aude zbaterea celor care nu vor decât şanse egale, legi pentru toţi şi nicidecum pomană.