Ţăranul român, internetul şi criza economică

Este greu să vorbeşti despre viaţa ţăranului român în această perioadă de profundă criză economică. Este greu pentru că, chit că nu a huzurit niciodată el, omul de la ţară, s-a adâncit şi mai mult în sărăcie, neajunsuri şi necazuri. I-a rămas doar umorul; unul sadic şi plin de tâlc, sănătos, al omului simplu, care se găseşte zi-de-zi cu sapa-n mână pe tarla.
Tăranul fire de om sincer şi cerebral, este mai convins ca nimeni altul că viaţa îi este şi de acum în colo plină de chin, că-şi va duce ziua de mâine sub semnul austerităţii, dar va ajunge până la urmă să “treacă această criză în mod demn”.
Se ştie, nu mai este un secret, anul acesta România primeşte de la Uniunea Europeană aproximativ 730 de milioane de euro subvenţii pentru agricultură. O sumă infinit mai mică faţă de necesităţile dezvoltării agriculturii. Cu toate acestea, ţăranii nu disperă, mai mult, fac haz de necaz.
Criza i-a transformat, au devenit peste noapte mai chibzuiţi, şi nu mai vor în ruptul capului să mai cultive pământul în pagubă. Şi au ajuns la o concluzie: “anul ăsta punem ţelină, este singura care aduce profit!”
Dar nu poţi aşa, oricum, să te “lipeşti” de bani; mai nou, după cum au stabilit diriguitorii din agricultură, trebuie să depui cererile de subvenţie pe internet, că deh, d-aia s-au înfăptuit programe educaţionale cu bani europeni. Ce ţaţa Rada să nu acceseze “lumea virtuală” ? “Trebe”! Altfel, n-ai cum să iei banii să-ţi cultivi pământul.
Şi uite-aşa, ţăranul român cu, sau fără voia lui, se vede nevoit “la bătrâneţe să dea cu deştul în taste şi să producă depeşa cu pricina”, aşa cum ne spune un mucalit din satul lui Preda.
“Mare şi minunăţia asta, dom’le!, noi n-avem după ce bea apă şi ăştia ne cer să facem cereri pe internet”…, se declară contrariat un altul. Şi uite-aşa, să treci criza cu ţelină, trebuie să pui mâna şi să te educi! Altfel, rişti ca nici ciorba de ştir să nu ţi-o poţi permite a o pune pe masă.