Având origini americane, căpşunul, face parte din familia fragilor. Pe lângă faptul că fructele sunt foarte gustoase, atât ele, cât şi frunzele, stau la baza multor reţete medicale naturiste. În comuna Conteşti, solul este perfect pentru creşterea căpşunului.
Trudica Gheorghe, de 54 de ani, din localitate, povesteşte că „alături de flori, căpşunul reprezintă hobby-ul familiei noastre. Bunica mea m-a învăţat toate secretele acestei meserii, iar după o viaţă de lucru la stat, ca funcţionar, ne străduim să avem pe masă şi în suflet tot ce este nevoie. Avem zmeur care rodeşte până cade zăpada, căpşuni căţărători, Muntele Everest şi Eliot, care rodesc din luna mai până toamna târziu, căpşun Lunar ce rodeşte tot anul, căpşun soiul Potop, care are fructul foarte mare. Toate soiurile sunt parfumate”.
Căpşunul întregeşte bugetul familiei
„Comercializăm doar stolonii. Din căpşune facem gem, dulceaţă şi câte un pic de ţuică. Stolonii îi vindem în ghivece, celor care au solicitat să vină personal să ia şi celor care ne-au cerut prin poştă ca pe răsaduri, cu rădăcina în folie. Acest procedeu are avantajul că plantele ajung în toată ţara. La început am trimis căpşuni în ghiveci la vânzare prin poştă. La îndemnul unui client am livrat stolonii de căpșun „ca la piaţă” şi, deşi s-au ofilit frunzele, mugurul a rămas intact şi li s-au prins toate plantele celor cărora am trimis. Căpşunul îl puteţi sădi în etape, din luna martie până în mai şi începând cu sfârşitul lunii august până îngheaţă solul. Toamna târziu, puneţi sticle stolonilor, ca la butaşii de trandafir sau le faceţi tunele solar micuţe. Este o plantă care se prinde repede în grădină, iar înmulţirea este vegetativă. La sădire se lasă 30 de centimetri între plante şi 30-50 centimetri între rânduri. Pentru a nu li se mucegăi fructele, trebuie stropiţi cu funicide luate din magazine de specialitate. Căpşunului îi place mult potasiul, de aceea trebuie ca pământul să fie fertilizat acolo unde creşte el. Se dezvoltă frumos, sănătos, cu fructe mari şi aromate. Apa face minuni pentru el, mai ales cea de ploaie care conţine multiminerale” ne-a spus stăpâna florilor şi căpşunilor din Conteşti.
Piaţa de legume şi de fructe din România, spre deosebire de celelalte din Europa, funcţionează oarecum anormal: în ciuda faptului că a fost gândită pentru ţăranii autohtoni, tocmai această categorie pătrunde destul de anevoios în pieţele agroalimentare, tarabele fiind ocupate, în principal, de exporturi. Prin urmare, producătorul este obligat să-şi vândă marfa unui intermediar, care o comercializează mai departe la un preţ dublu, sau preferă, cum este cazul familiei Gheorghe, să comercializeze doar stolonii sau răsadul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu