Mielul românesc sacrificat prin vecini

În stânele din Teleorman se fac pregătiri pentru comercializarea mieilor de Paşte. Pentru că anul acesta Sărbătorile Pascale vor fi mai devreme, adică pe 4 aprilie, ciobanii au început să-şi selecteze mieii buni de dus în pieţe, hale, abatoare sau centre comerciale special amenajate pentru comercializarea cărnii.
Cum era de aşteptat, şi cum avem experienţa anilor trecuţi, mulţi dintre fermieri preferă să-şi sacrifice mieii în ţările vecine, de preferinţă Bulgaria.
Cauzele principale care stau la baza acestei decizii ar fi lipsa abatoarelor şi tarifele mari pe care acestea le percep, problemă de altfel ridicată şi de reprezentanţii autorităţilor în conferinţele de presa sau dezbaterile recente, adică, vorbă multă, fapte puţine şi automat rezultate infime.
În România un fermier plăteşte numai pentru sacrificarea unui miel, în jur de 8-12 lei, asta în cazul fericit în care găseşte un centru de sacrificare care să-i accepte marfa, plus cheltuieli cu transportul în funcţie de distanţa parcursă până la cel mai apropiat abator. Pe lângă lipsa abatoarelor, în acest an oierii se mai confruntă şi cu o altă problemă: greutatea mieilor. Aceştia spun că mieii nu vor depăşi în greutate mai mult de 8-10 kilograme, în condiţiile în care majoritatea oilor au fătat în lunile ianuarie-februarie, iar timpul rămas până la Sărbători este foarte scurt şi mieii nu vor atinge greutatea optimă de 14-16 kilograme. Acest lucru înseamnă preţuri mai mici şi implicit câştiguri mai mici.
Nu mai este o noutate pentru nimeni că o mare parte din producţia de miei pleacă la export, unde abatoare cu preţuri avantajoase pentru producătorii români sacrifică animalele, pentru ca ulterior aceiaşi calitate românească să revină în ţară spre comercializare ca produs de import cu preţuri majorate uneori şi de 2 ori faţă de preţul de achiziţie. Producătorii bulgari profită din plin de lipsa abatoarelor din ţara noastră şi fac afaceri profitabile cu mielul românesc, mai ales că cel mai mare abator bulgăresc se găseşte în apropiere de Ostrov, la doar 2 kilometri de graniţă.
Pentru că abatoare în ţara sunt puţine şi cele care sunt de cele mai multe ori fac nazuri şi selectează numai marfa pe care o vor, nu vom putea decât să exportăm, apoi să importăm aceiaşi miei romaneşti pentru care consumatorii vor plăti anul acesta cu 20% mai mult. În câteva cuvinte plătim pentru acelaşi miel românesc un “preţ de export-import”.