Consiliul Judeţean Teleorman premiază “Romanticul anului” de Dragobete

În fiecare an, pe 24 februarie, se sărbătoreşte Ziua de Dragobete, despre care se spune că „sărută fetele” şi care este un fel de Cupidon sau Sfântul Valentin al plaiurilor noastre. Încă din anul 2002 Consiliului Judeţean Teleorman propunea tinerilor, prin preşedintele Liviu Nicolae Dragnea, să redescopere una dintre cele mai frumoase sărbători ale românilor, “Dragobetele”, şi legat de aceasta, organiza prima ediţie a concursului “Floare Albastră”. Îndrăgostiţii au fost invitaţi să-şi trimită prin acest concurs mesajul lor de dragoste spre persoana iubită fiind recompensaţi cu premii în bani pentru cea mai frumoasă declaraţie de dragoste.
Şi în 2010, Consiliul Judeţean va premia câştigătorii celei de-a IX-a ediţii. Mesajele de dragoste pot fi trimise în perioada 20 februarie -5 martie la redacţia cotidianului “Teleormanul” sau la Consiliul Judeţean, iar liceenii le pot trimite şi prin Consiliul Judeţean al Elevilor. Mesajul va fi trimis într-un plic, pe care se va menţiona « Pentru concursul Floare Albastra », precum şi numărul de telefon la care poate fi contactat participantul. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 12 martie, astfel : marele premiu « Romanticul anului 2010 » în valoare de 300 lei; premiul I-200lei, premiul II-150 lei, premiul III-100 lei, cea mai originală declaraţie de dragoste-100 lei şi 5 menţiuni însumând 250 lei.

Dragobetele în credinţa populară
Prima datare a sărbătorii vine din vremea dacilor, atunci când se spunea că Ziua de Dragobete marca începutul primăverii şi al unui nou an agricol. Odată cu trezirea naturii la viaţă, sărbătoarea era semnalul de început pentru sezonul iubirii, toţi oamenii de la sate considerând că era şi momentul în care se reînnoia firea sau vechile jurăminte.
Dragobetele, cunoscut şi sub numele de Dragomir, considerat în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia, a fost preluat de la vechii daci, care credeau că este zeul peţitor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta animalelor. Mai târziu, oamenii l-au considerat zeul şi protectorul amorezilor, pentru că ocrotea şi purta noroc cuplurilor de îndrăgostiţi. Se spune că tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legătura lor fiind considerată ca o logodnă.
Dimineaţa de Dragobete era prilej pentru flăcăi şi fete să îmbrace hainele populare de sărbătoare, să se adune în centrul satului sau în faţa bisericii, de unde porneau, spre pădure, unde făceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane şi apoi le foloseau la descântecele din dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei şi se întindeau la jocuri şi poveşti.

De Dragobete, în trecut, satul punea la cale nunţile anului
Bătrânii spuneau că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. În unele zone ale ţării, fetele nemăritate strângeau apă din zăpada netopită, „născută din surâsul zânelor”, pe care o păstrau cu sfinţenie, pentru că făcea chipul mai frumos şi sufletul mai drăgăstos. Dacă nu era zăpadă, atunci fetele adunau apă de ploaie sau de izvor.
În alte părţi, exista obiceiul numit „zburătorit”. Fetele se întorceau în fugă spre sat, iar dacă băiatul, care urmărea fata ce îi căzuse dragă, era ager şi o prindea din urmă, goana se termina cu un sărut sub ochii tuturor.
Sărutul simboliza logodnă, pentru cel puţin un an. Dragobetele era o bună ocazie pentru comunitate de a afla ce nunţi se pregăteau pentru toamnă. Sărbătoarea românească a dragostei poartă mai multe nume, în funcţie de zonă „Sântion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Drăgostitele”, „Cap de primăvară”, „Logodna sau Însoţitul păsărilor” sau mai nou „Ziua îndrăgostiţilor”.

Astăzi, dragobetele sunt celebrate doar pe alocuri în Teleorman, Olt şi Dolj
Odată cu evoluţia tradiţiile şi obiceiurile au fost uitate sau înlocuite cu obiceiuri vestice. Conform, Muzeului Satului Român, obiceiurile de Dragobete se mai regăsesc doar în judeţele Teleorman, Olt şi în unele locuri din Dolj, unde fetele şi băieţii îşi „oficializează” relaţiile în văzul tuturor, acesta fiind actul certificat public. Tinerele din Teleorman, în zorii zilei apelează la un ritual, pe care îl fac fără a fi văzute, atunci când adună omătul, numit zăpada zânelor, pe care îl topesc pentru a fi mai frumoase.