Veşti bune pentru procesatorii produselor agricole şi forestiere

MAPDR poate acorda ajutoare de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a primit undă verde din partea Comisiei Europene privind acordarea ajutorului de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole.
Decizia a fost adoptată în urma demersurilor României către Comisia Europeană, încă din data de 22 octombrie 2009, când a fost înaintată schema de ajutor de stat pentru procesarea produselor agricole şi forestiere, parte a Măsurii 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” din cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală.
Numărul estimat de beneficiari ai acestui tip de sprijin, conform MAPDR, se ridică la aproximativ 55o de întreprinderi, respectiv: microîntreprinderi, IMM-uri, valoarea totală a bugetului planificat al schemei fiind de 200 de milioane de euro.
Mai exact, un viitor beneficiar va putea primi acest sprijin numai dacă proiectul de investiţii va avea drept rezultat înfiinţarea unei noi unităţi de procesare, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei în vederea obţinerii altor produse noi sau schimbarea fundamentală a procesului general de producţie al unităţii deja existente. Intensitatea maximă a ajutoarelor de stat prevăzută în cadrul schemei este de 50% pentru IMM-uri, respectiv de 25% pentru întreprinderi mari. De asemenea, schema de ajutor mai cuprinde şi procesarea produselor agricole în vederea obţinerii de biocombustibili.
Acordarea acestui tip de ajutor, conform sursei citate, va facilita creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere dar şi încurajarea producerii de biocombustibili.

Succese şi insuccese ale fermierilor teleormăneni

Anul 2010 a debutat în forţă, însă, aleşii neamului încă nu s-au pus de acord dacă e bine sau nu să mai acorde subvenţii crescătorilor de animale. Termenul de trei ani, în care s-au acordat subvenţii pentru dezvoltarea sistemului zootehnic, valabil pentru intervalul 2007-2009, a trecut, iar despre ajutoare de la stat pentru anul în curs nu se ştie nimic concret.
În vreme ce reprezentanţii din teritoriu ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale aşteaptă un semn de la Centru, unii dintre fermieri se tem că vor fi nevoiţi să renunţe la creşterea animalelor.
Unul dintre crescătorii de animale ce ar putea întâmpina mari probleme dacă statul nu acordă rapid subvenţii este Dumitru Florea, să zicem, şeful unei mini-ferme de porci din localitatea Poroschia. Acesta spune că, “am cumpărat purceii când aveau până în 30 de kilograme, urmând a-i scoate la vânzare când ating greutatea de 100-110 kilograme. Animalele au crescut, au ajuns la greutatea potrivită, dar comercializarea nu a decurs conform aşteptărilor”.

Acum, dacă nici subvenţii nu mai vin, lucrurile se complică şi mai mult.
„Dacă nu se mai dau subvenţii, punem lacătele. Fără subvenţie, nu se poate. Abatoarele nu cumpără porci pentru că nu ştiu preţurile. Din câte am înţeles, anul trecut, în perioada noiembrie-decembrie, se putea solicita amânarea ridicării subvenţiei. Unii spun că s-ar acorda 200 de lei pentru animal, alţii spun că 130, alţii că 140, dar nimeni nu ştie nimic concret. Totul este în fază de zvon“, spune D. Florea.

„Noi stăm cu porcii în ogradă, iar abatoarele sunt goale“
„Cu subvenţii, preţul de vânzare acoperea costurile şi mai rămâneau 10-20 de lei la fiecare animal. Se acordau 120 de lei pentru o carcasă de porc de tip E şi 100 de lei pentru carcasa de tip U. Reuşeam să plătim şi ratele la bancă şi să luăm şi mâncare pentru porci. Am cumpărat 1.000 de bucăţi şi am vândut doar vreo 90 dintre ei. I-am luat când aveau până în 30 de kilograme şi trebuia să-i vindem când ajungeau la 100-110 kilograme. I-am dat cu 7,9 lei/kilogram în viu pentru că atât puteau oferi abatoarele. Acum, nimeni nu mai cumpără pentru că toată lumea aşteaptă să se stabilească preţurile. Noi stăm cu porcii în ogradă şi abatoarele sunt goale pentru că nimeni nu vrea să rişte “, spune D. Florea plin de amărăciune

„Dacă statul mă ajută, dau şi eu carnea şi brânza mai ieftin“
Un alt crescător de animale, înrudit cu Florea Dumitru, de această dată de oi şi capre, spune că nu va fi deloc uşor dacă statul nu îi va mai sprijini pe aceşti fermieri. Ştefan Dumitru, tot din comuna Poroschia, are 63 de ani şi şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă printre animale. Pasiunea pentru creşterea patrupedelor este moştenire de familie, după cum spune bărbatul.
La scurt timp după satisfacerea stagiului militar, acesta a început să cumpere oi şi capre pentru ca familia sa să nu mai dea an de an cele trei oiţe, pe care le avea tatăl său, la ciobanii din sat pentru a beneficia de câteva kilograme de brânză.
Treptat, Ştefan D. a cumpărat oaie după oaie şi capră după capră, ajungând să aibă la un moment dat 850 de animale. Acum, mai are doar 400 de capete: 260 de oi şi 140 de capre.
Omul spune că într-o vreme l-a bătut gândul să renunţe la această îndeletnicire din cauza lipsei forţei de muncă dar şi a banilor, dar şi-a dat seama că trebuie să meargă mai departe.
Şi-a făcut atât în rândul consătenilor, în alte localităţi şi în pieţe, clienţi fideli care cumpără brânză şi miei. Prin urmare, dragostea pentru animale şi faptul că a reuşit să asigure o sursă de venit familiei, l-au determinat pe Ştefan Dumitru să privească înainte. De altfel, şi familia i-a acordat sprijinul necesar pentru a continua. „Problema e că la noi desfacerea se face mai greu. Totuşi, dacă am făcut brânză mereu, lumea s-a obişnuit să cumpere de la mine. De-asta nu am renunţat. Dacă a fost nevoie, am trimis brânză şi în alte ţări, cum ar fi Spania sau Italia, la prieteni de-ai băieţilor mei care erau plecaţi acolo. Oricum, brânza am dat-o mai mult de acasă la localnici, dar şi la oameni din alte comune“, spune omul.
Mărturiseşte că nu este deloc uşor să creşti animale: „Ca să creşti animale, trebuie să ai o fermă, să ai păşuni curate, să nu mănânce animalele tot felul de iarbă. Păi pe la noi e mai mult iarbă toxică. Ar trebui mai multă implicare din partea autorităţilor. Autorităţile ar trebui să le recomande oamenilor rasele de animale care trebuie crescute şi să acorde subvenţii consistente. Dacă statul mă ajută, până mă pun pe picioare, pe mine ca producător, pot să dau şi eu carnea şi brânza mai ieftin“.

Reţeta succesului: rasă, masă şi casă
Acesta, făcând o comparaţie între modul de creştere al animalelor în Franţa, unde a fost în vizită, şi România, spune că în primul caz se îmbină esteticul cu utilul, în vreme ce la noi „de la estetic la util, nu e decât esteticul“.
„În Franţa, nu rămâne nicio bucată de teren nemuncită, pentru a se asigura hrana animalelor. Animalele sunt ţinute în locuri împrejmuite cu gard electric. Tensiunea de 12 volţi care este pusă pe garduri “ciupe” animalele în cazul în care vor să iasă din spaţiul închis“, spune Ştefan D., apreciind că pentru a creşte animale „ca la carte“ ai nevoie de trei elemente importante care aduc bune rezultate: rasă, masă şi casă.
Omul a vrut să-şi facă o fermă după model european, dar şi-a dat seama că este greu să susţină un astfel de proiect şi a renunţat. A făcut însă tot ce i-a stat în puteri pentru a ţine animalele. A cumpărat teren, ajungând la 100 de hectare, şi a achiziţionat utilaje pentru a efectua lucrările agricole. Spune că nu este rentabil să transforme terenul în izlaz, dar şi dacă îl cultivă cu cereale există riscul să fie secetă şi să nu se aleagă cu nimic.
Cât priveşte asigurarea celor trei elemente necesare, rasă, masă şi casă, Ştefan spune că doar la ultimul dintre acestea animalele sale nu stau foarte bine. În ceea ce priveşte oile, a încercat să schimbe ţurcanele cu carabaşele de Teleorman sau oile cu cap negru, cum mai sunt ele cunoscute, şi le-a asigurat hrana necesară. Cu adăpostul este mai greu, fiind mai tot timpul în câmp. În privinţa subvenţiilor, omul consideră că ajutorul de 11 euro pentru fiecare animal asigură hrana pe timpul iernii, mai exact pentru patru luni, intervalul decembrie-martie.
Chiar dacă ar fi să nu se mai aloce bani de la stat, tot nu ar renunţa la preocuparea pe care o are de aproape două decenii. Poate doar le-ar diminua numărul, aşa cum a făcut şi anul trecut când avea 700 de capete.

Crescătorii de bovine cred că totuşi va fi bine
Spre dezamăgirea crescătorului, vacile din comuna sa, ca de altfel în multe dintre localităţile teleormănene, pot fi numărate „pe degete“. Acesta admite faptul că vacile consumă mult mai mult decât oile şi caprele, dar laptele ar trebui să fie nelipsit din alimentaţia omului. „Fie că este copil sau bătrân, fie că este sărac sau bogat, fiecare om ar trebui să bea cel puţin o cană de lapte pe zi“.

Albina românească sau Apis mellifera carpatica

Albina românească, Apis mellifera carpatica s-a format în condiţiile specifice pedoclimatice şi de bază meliferă din zona carpatică. Albina românească se adaptează, de regulă, bine la condiţiile climatice în care s-a format. Introducerea raselor străine caucaziene şi italiene s-a dovedit contraproductivă, încercările de acest gen şi încrucişările realizate cu populaţiile locale nu au dus la efectele economice pe care s-a scontat, iar în acest moment din populaţia de albine romaneşti pure se mai regăsesc numai 1000 de familii.
Datorită poluării albinelor autohtone este recunoscută situaţia în care rar se mai poate regăsi albina de baştină.

Albina românească putea fi regăsită în ţara noastră în cinci zone de referinţă apicolă :Câmpia sudică (inclusiv Dobrogea); Zona colinară subcarpatică; Podişul Transilvaniei; Câmpia Vestică (inclusiv Banatul); Podişul Moldovei.

Particularităţi:

Trompa albinei are lungimea cuprinsă între 6.02 mm - 6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,4-9,6 mm, indicele cubital între 2,12-3,70 şi tarsian 54,97-58,56%.
Din punct de vedere comportamental este o rasă de albine foarte blândă. Se
caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri. În timpul controlului coloniilor, permite în general, intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului. Este caracterizată prin schimbarea liniştită a mătcii, adică înlocuirea naturală periodică a mătcii. Este puţin predispusă la furtişag şi are un instinct moderat de roire. În timpul roirii clădeşte în jur de 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale peste 100.
Căpăcirea celulelor cu miere este predominant „uscată”, uneori intermediară, mixtă. Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea cuibului cu miere, în cazul culesurilor de mare intensitate, particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali. Tendinţa de propolizare a acestei specii este slabă.

Sursa: Direcţia pentru Protecţia Resurselor Genetice Animale

http://e-castig.com/index.php?r=sxCW

Dă un vot!!!!!!!
Multumesc!!!

Cortina oboarelor teleormănene a fost lăsată din cauza stratului de zăpadă

Vremea nefavorabila din ultima perioadă a făcut ca târgurile săptămânale din Teleorman să îşi închidă porţile. Micii comercianţi sau vânzătorii de animale şi cereale sunt nevoiţi să stea cu marfa acasă şi să aştepte încălzirea vremii. Nu se ştie, poate preţul la grâu mai creşte şi el un pic!
La târgul săptămânal din Roşiorii de Vede, vineri de dimineaţă, domnea liniştea. Ici-acolo, câţiva curioşi făcându-şi apariţia întrebându-se dacă se ţine sau nu târgul. În loc de vânzători de păsări, porci, cherestea se găsea multă zăpadă, asezonată, pe alocuri, cu straturi de gheaţă. Vuietul obişnuit în obor a fost înlocuit de liniştea omătului, doar scârţâitul zăpezii sub apăsarea bocancilor trecătorilor tulburând liniştea mormântală.
Un căţel rătăcit încerca să traverseze bariera de zăpadă care depăşea cu câţiva centimetrii buni înălţimea bocancilor de iarnă, dar după câteva încercări eşuate s-a lăsat păgubaş. Oamenii au plecat nemulţumiţi, fie că nu au putut să îşi comercializeze marfa, fie că au venit să cumpere hrană pentru animale şi au plecat acasă cu mâna goală.
„Poate săptămâna viitoare o să fie mai cald sau poate târgul va fi deszăpezit, măcar un spaţiu mic, de unde să cumpărăm cereale pentru animale pentru că nu mai avem ce să le dăm să mănânce” se plânge Marin Purcărea din comuna Vedea.
Mama Natură poate se va domoli şi va crea condiţii pentru redeschiderea târgurilor, pentru că Teleormanul fără oboare este ca pâinea fără sare.

“Există premisele unui an cu producţie dublă la păioase”

Directorul adjunct al DADR Teleorman, Stănescu Dorel, este convins că agricultura teleormăneană nu va suferi din cauza vremii, gerului şi precipitaţiilor abundente căzute în ultima perioadă.
Conform acestuia, “la grâu şi nu numai, gradul de aprovizionare al solului cu apă se încadrează în limitele optime, propice unui an agricol cu recolte peste aşteptări. În ciuda faptului că, au existat zone în care zăpada a fost viscolită, stratul de omăt depus a fost destul de gros şi s-a constituit ca un înveliş protector pentru culturi, astfel încât nu s-au înregistrat pagube. Există, însă, posibilitatea ca la cultura de rapiţă, semănată mai târziu, să apară unele probleme în ceea ce priveşte producţia, dar nu sunt încă semne de îngrijorare. Perioada şi condiţiile meteorologice din următorul interval vor fi hotărâtoare pentru anul agricol în curs, mai ales în lunile martie şi aprilie. Să sperăm că, dacă vor fi precipitaţii, nu vor fi condiţii de ger ce ar putea forma un strat de gheaţă asupra culturilor, sufocându-le. În urma efectuării controalelor biologice pentru determinarea stadiului în care se afla păioasele, în această perioadă, nu s-au înregistrat situaţii de sufocare a plantelor iar plantele se dezvoltă normal”.
Dacă în ceea ce priveşte evoluţia plantelor şi umiditatea din sol semnalele sunt optimiste, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre fertilizarea terenurilor. Conform, şefului pe sectorul vegetal, pentru că bugetul alocat procesului de fertilizare cu 60 kilograme substanţă activă, uree şi azot, a fost destul de sărac s-a reuşit acoperirea doar a 36.000 de hectare din suprafaţa totală a judeţul nostru. Şi totuşi, în comparaţie cu alte zone ale ţării, judeţul nostru stă bine la capitolul însămânţări, unde toate valorile indică depăşiri faţă de suprafeţele prognozate, mai exact, 181.411 hectare cultivate cu grâu, 22.886 orzoaică de toamnă, 61.117 răpiţă şi 1010 hectare de plante furajere. De asemenea, lucrările destinate arăturilor s-au efectuat pentru 265.619 hectare, până în acest moment.
Dacă anul trecut, vina pentru o recoltă slabă era împărţită între lipsa apei în sol şi a îngrăşămitelor, când, din start, producătorii au plecat cu o recoltă la hectar cu 15%-17% mai mică, acum, există motive să credem că procentul fi mai scăzut cel puţin din punct de vedere al umidităţii terenurilor.

DSV Teleorman are laborator la standarde europene

Direcţia Sanitar Veterinară Teleorman are un nou laborator dar şi un incinerator ecologic, investiţie ce depăşeşte 1,1 milioane de lei. Un laborator modern şi utilat cu cea mai bună aparatură. De asta au parte medicii de la DSV Teleorman de ceva timp.
De altfel, la laboratorul din subordinea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţă Alimentelor Teleorman s-au efectuat în ultimii ani lucrări speciale pentru alinierea compartimentelor clădirii şi a dotărilor tehnice la standardele înalte, impuse de UE.
Aparatura şi echipamentele puse în funcţiune aici permit implicarea în toate acţiunile de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale şi de prevenire a transmiterii către oameni, laboratorul, care confirmă sau nu diagnosticul stabilit clinic, având un rol deosebit în depistarea substanţelor periculoase din produsele destinate consumului uman.
Cu dotarea actuală se poate stabili şi gradul de contaminare radiologică, motiv pentru care specialiştii din Olt şi Argeş apelează la serviciile laboratorului din Teleorman, dar şi medicii din judeţul nostru pentru diferite analize.
În anul 2009 au fost analizate aici peste 350.000 de probe din punct de vedere bacteriologic, virusologic, parazitologic, histopatologic sau biochimic, urmărindu-se depistarea precoce a unor boli cu implicaţii majore pentru sănătatea animală şi publică.
În Teleorman s-au înregistrat anul trecut 36 de cazuri de bovine cu TBC şi 29 de cai cu anemie infecţioasă, care s-au eliminat din efective în urma analizelor de laborator. De asemenea, au fost depistate şase cazuri de turbare ce aveau ca sursă de infestare vulpile din mediul silvic. Dincolo de insuficienţa resurselor financiare pentru finalizarea procesului de acreditare există dificultăţi generate de restrângerile de personal şi ieşirea la pensie a unor specialişti cu o pregătire profesională deosebită, impusă de o astfel de activitate cu caracter ştiinţific.

Ideea penalizărilor pentru terenurile pârloagă împarte agricultorii în două tabere

Persoanele care au terenuri agricole pe care nu le folosesc ar trebui penalizate, a afirmat ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, în cadrul unei şedinţe a Bursei de Valori Bucureşti.
“Nu am discutat cu Ministrul Agriculturii despre impozitarea terenurilor agricole, dar sunt susţinătorul ideii de penalizare a celor care au terenuri agricole, dar nu le folosesc”, a declarat acesta.
Declaraţia, cum era firesc, a stârnit discuţii aprinse pro, dar şi contra. De o parte, ţăranii bătrâni şi singuri care nu-şi pot munci pământul şi care spun că “nu mai au nici după ce bea apă dar să mai suporte birurile guvernanţilor care le amintesc de vremurile ciocoieşti”, iar pe de altă parte, marii arendaşi care cultivă mii de hectare, plătesc ierbicidare şi tratamente contra dăunătorilor şi care se confruntă cu atacul buruienilor şi insectelor din vecinătatea terenurilor pârloagă.
Prin urmare, o categorie acuză soluţia impunerii prin forţă a acestor penalizări, iar cealaltă salută afirmaţia, considerând că este una dintre cele mai bune măsuri din ultimii ani pentru terenurile pârloagă.
Ţăranii din Teleorman, pe care de obicei îi întâlneşti în grupuri, la o vorbă, în apropierea primăriilor şi la colţ de stradă, dezbătând noutăţile vieţii politico-sociale au motivele lor să condamne anumite decizii luate fără a cunoaşte realităţile şi starea de fapt a satului românesc.
“Atâta timp cât cei de la capitală nu vin în mijlocul nostru, nu ştiu cum ne ducem zilele şi nu ne cunosc ofurile, nu au cum să înţeleagă de ce unele hotărâri sunt greu de dus, umerii noştri au căzut ducând atâtea poveri, griji şi nevoi. Nu ştim dacă domnii din ministere se întrebă cei de făcut cu acei arendaşi care lucrează pământurile noastre şi nu plătesc drepturile proprietarilor sau o fac în bătaie de joc. În loc să oblige marile magazine să vândă produse româneşti, pentru a mai ieşi şi noi la lumină, ei pun biruri peste biruri că doar trebuie să jupoaie şi ultima brumă de bani de la noi, bătrânii care nu mai avem nici putere şi pe deasupra suntem şi înşelaţi de arendaşi”, ne spun doi pensionari trecuţi prin multe vremuri, comuniste, colectiviste şi capitaliste.
În completarea acestora intervin şi agricultori mai tineri: “de ce nu impozitează ministrul de două ori afacerile marilor firme cu statul şi cercurile de interese care îşi îmbogăţesc visteria pe spinarea noastră şi vrea să impoziteze mâine –poimâine ploaia, fânul şi poate mersul la biserică? Ar trebui să se mai scarpine în barbă ministrul de două ori şi să găsească soluţii de îmbogăţire a bugetului nu de la pantalonii peticiţi ci de la costumele scorţoase de firmă. Ce face Guvernul nostru cu sistemul ăsta bazat pe clientelă politică şi şpăgi pentru obţinerea de contracte în avantajul lor, prin care îşi asigură producţia şi stabilesc preţurile pieţelor pentru că deţin monopolul, în vreme ce micii producători, ca noi, nu pot suporta costurile şpăgilor, a dosarelor pentru accesare fonduri, care de altfel, nu prea sunt aprobate, sau a preţurilor de nimic pentru produsele noastre, datorită samsarilor? De ce nu se asigură un sistem corect, cu drepturi egale, unde nu există şpaga şi influenţa politică? Poate dacă toate astea ar exista atunci ar fi motivaţi să ceară penalizări”, ne-a declarat un tânăr agricultor, ce a preferat să rămână anonim. Un tânăr, de altfel, care a crezut că îşi poate asigura din agricultură un mijloc de trai decent ca mic producător şi care acum nu prea are multe soluţii la îndemână, mai ales cu noile creşteri de preţuri la seminţe, îngrăşăminte şi lucrări agricole.
Concluziv, ar fi ideal ca în România să nu mai existe terenuri pârloagă, să avem un sistem corect în care legea concurenţei să existe şi să funcţioneze normal! Ar fi ideal să nu mai vorbim de români ca fiind leneşi, beţivi şi sărmani şi care s-au obişnuit să ceară! Cum idealul nu există, mai ales în România, poate ar trebui, să analizăm întâi realităţile traiului din ţara noastră şi să nu ne hazardăm în a avea propuneri vestice într-un spaţiu cârpit, mămăligos şi prea balcanic, în care nu se aude zbaterea celor care nu vor decât şanse egale, legi pentru toţi şi nicidecum pomană.

Consiliul Judeţean Teleorman premiază “Romanticul anului” de Dragobete

În fiecare an, pe 24 februarie, se sărbătoreşte Ziua de Dragobete, despre care se spune că „sărută fetele” şi care este un fel de Cupidon sau Sfântul Valentin al plaiurilor noastre. Încă din anul 2002 Consiliului Judeţean Teleorman propunea tinerilor, prin preşedintele Liviu Nicolae Dragnea, să redescopere una dintre cele mai frumoase sărbători ale românilor, “Dragobetele”, şi legat de aceasta, organiza prima ediţie a concursului “Floare Albastră”. Îndrăgostiţii au fost invitaţi să-şi trimită prin acest concurs mesajul lor de dragoste spre persoana iubită fiind recompensaţi cu premii în bani pentru cea mai frumoasă declaraţie de dragoste.
Şi în 2010, Consiliul Judeţean va premia câştigătorii celei de-a IX-a ediţii. Mesajele de dragoste pot fi trimise în perioada 20 februarie -5 martie la redacţia cotidianului “Teleormanul” sau la Consiliul Judeţean, iar liceenii le pot trimite şi prin Consiliul Judeţean al Elevilor. Mesajul va fi trimis într-un plic, pe care se va menţiona « Pentru concursul Floare Albastra », precum şi numărul de telefon la care poate fi contactat participantul. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 12 martie, astfel : marele premiu « Romanticul anului 2010 » în valoare de 300 lei; premiul I-200lei, premiul II-150 lei, premiul III-100 lei, cea mai originală declaraţie de dragoste-100 lei şi 5 menţiuni însumând 250 lei.

Dragobetele în credinţa populară
Prima datare a sărbătorii vine din vremea dacilor, atunci când se spunea că Ziua de Dragobete marca începutul primăverii şi al unui nou an agricol. Odată cu trezirea naturii la viaţă, sărbătoarea era semnalul de început pentru sezonul iubirii, toţi oamenii de la sate considerând că era şi momentul în care se reînnoia firea sau vechile jurăminte.
Dragobetele, cunoscut şi sub numele de Dragomir, considerat în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia, a fost preluat de la vechii daci, care credeau că este zeul peţitor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta animalelor. Mai târziu, oamenii l-au considerat zeul şi protectorul amorezilor, pentru că ocrotea şi purta noroc cuplurilor de îndrăgostiţi. Se spune că tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legătura lor fiind considerată ca o logodnă.
Dimineaţa de Dragobete era prilej pentru flăcăi şi fete să îmbrace hainele populare de sărbătoare, să se adune în centrul satului sau în faţa bisericii, de unde porneau, spre pădure, unde făceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane şi apoi le foloseau la descântecele din dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei şi se întindeau la jocuri şi poveşti.

De Dragobete, în trecut, satul punea la cale nunţile anului
Bătrânii spuneau că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. În unele zone ale ţării, fetele nemăritate strângeau apă din zăpada netopită, „născută din surâsul zânelor”, pe care o păstrau cu sfinţenie, pentru că făcea chipul mai frumos şi sufletul mai drăgăstos. Dacă nu era zăpadă, atunci fetele adunau apă de ploaie sau de izvor.
În alte părţi, exista obiceiul numit „zburătorit”. Fetele se întorceau în fugă spre sat, iar dacă băiatul, care urmărea fata ce îi căzuse dragă, era ager şi o prindea din urmă, goana se termina cu un sărut sub ochii tuturor.
Sărutul simboliza logodnă, pentru cel puţin un an. Dragobetele era o bună ocazie pentru comunitate de a afla ce nunţi se pregăteau pentru toamnă. Sărbătoarea românească a dragostei poartă mai multe nume, în funcţie de zonă „Sântion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Drăgostitele”, „Cap de primăvară”, „Logodna sau Însoţitul păsărilor” sau mai nou „Ziua îndrăgostiţilor”.

Astăzi, dragobetele sunt celebrate doar pe alocuri în Teleorman, Olt şi Dolj
Odată cu evoluţia tradiţiile şi obiceiurile au fost uitate sau înlocuite cu obiceiuri vestice. Conform, Muzeului Satului Român, obiceiurile de Dragobete se mai regăsesc doar în judeţele Teleorman, Olt şi în unele locuri din Dolj, unde fetele şi băieţii îşi „oficializează” relaţiile în văzul tuturor, acesta fiind actul certificat public. Tinerele din Teleorman, în zorii zilei apelează la un ritual, pe care îl fac fără a fi văzute, atunci când adună omătul, numit zăpada zânelor, pe care îl topesc pentru a fi mai frumoase.

240.000 lei pentru Bacul de la Turnu Măgurele

Consiliul Judeţean Teleorman în asociere cu Consiliul Local Turnu Măgurele a derulat proiectul “ Punct de control şi trecere a frontierei cu bacul Turnu Magurele-Nikopol” în cadrul programului PHARE de cooperare transfrontalieră dintre România şi Bulgaria. Finanţarea în ceea ce priveşte achiziţionarea bacului a fost de 60% aport C. J. Teleorman şi 40% Consiliul Local Turnu Măgurele. Administrarea acestei investiţii se face în acest moment prin S.C. Eurobac Turnu Măgurele, societate aflată în subordinea Consiliului Local din oraş, care în această lună a cerut Consiliului Judeţean aprobarea majorării capitalului social prin aportul asociaţilor.
Finanţarea este necesară deoarece data efectivă de începere a derulării activităţii de transport naval, stabilită de comun acord cu partea bulgara, este 12.03., iar demersurile pentru bunul mers al operaţiunii trebuiesc întreprinse după data de 15 februarie, după cum a declarat edilul localităţii Turnu Măgurele, Nicolae Mohanu.
Mai exact, conform spuselor primarului, aceasta majorare de capital social este necesară pentru funcţionarea efectivă şi asigurarea cheltuielilor până la acoperirea sumelor din venituri proprii. Astfel, banii vor fi alocaţi pentru încadrarea de personal navigant, stabilirea programului de angajare a personalului auxiliar specializat să asigure operarea în punctul de trecere, achiziţionarea de combustibil pentru rezervoarele navei, echipamente de protecţie şi uniforme necesare activităţii de transport naval.
În 2009, S.C. Eurobac Turnu Măgurele a utilizat aportul în numerar al asociaţilor, aferent anului 2008, pentru cheltuielile de personal cu 2 mecanici şi 2 marinari, mobilier, echipamente informatice, conservarea şi păstrarea navei în stare de funcţionare precum şi avizele sau autorizaţiile necesare în urma inspecţiei tehnice generale. Majorarea de capital a fost aprobată de consilierii teleormăneni iar contribuţia părţilor asociate va fi de 144.000 lei CJ Teleorman şi respectiv 96.000 lei CL Turnu Măgurele.

Fabrica de lactate din Nanov va înfiinţa 40 de ferme de vaci în următorii ani

Investiţia se ridică la câteva milioane euro, bani ce vor veni din fonduri europene. Producătorul de lactate Comalat intenţionează să înfiinţeze până în 2013, în judeţul Teleorman, circa 40 de ferme de vaci, în parteneriat cu fermieri locali.

"Cel mai important proiect al nostru pe partea de producţie de lapte îl constituie înfiinţarea unor ferme de vaci, acolo unde există fermieri care nu au resurse financiare de a-şi extinde producţia, prin achiziţionarea mai multor animale. Noi îi sprijinim să poată accesa fonduri europene prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, în perioada 2008-2013. O familie ar putea dezvolta o fermă cu circa 50 de capete, iar în cazul asocierii mai multor familii, ferma ar putea avea o capacitate de până la 100 de capete", a declarat directorul general al Comalat, Petre Filip.
“Am depus proiectul pentru o firmă pilot anul trecut, însă nu a fost aprobat. A căzut datorită punctajului. Noi am obţinut 50 de puncte. Administratorul firmei avea 41 de ani iar cerinţa era de până la 40 de ani, însă nu considerăm că nu se poate accesa. Este doar dificil. Noi am achiziţionat prin concesiune şi terenul pentru fermele de vaci. Avem în comuna Crângu 1000 de metrii pătraţi şi 30 de hectare pentru furaje.”
Compania intenţionează să investească peste 450.000 de euro pentru facilităţi suplimentare.

Firma deţine fabrica de lactate din localitatea Nanov, cu o capacitate de 25.000 de litri de lapte pe zi, însă se produc doar 10.000 zilnic din cauza lipsei de materie primă.
În 2007 şi 2008, Comalat a investit două milioane de euro, atât fonduri proprii, cât şi europene, în modernizarea fabricii şi mărirea capacităţii de producţie de la 10.000 de litri la 25.000 de litri de lapte pe zi.
"Am accesat fonduri europene prin intermediul PNDR pentru a investi în partea de ambalare, refrigerare şi suport IT pentru cele trei programe impuse de UE producătorilor de lactate. Este vorba despre programele de cunoaştere a punctelor critice şi de risc în cazul producţiei, de gestionare a originii produsului, precum şi cel de urmărire a procesului de fabricaţie, care porneşte de la producătorul primar şi se termină la consumatorul final", ne-a declarat, domnul Filip. El a adăugat că aceste investiţii au o valoare de peste 500.000 de euro.
Producătorul de lactate nu estimează anul acesta o creştere a cifrei de afaceri precizând ca şi ei au fost afectaţi de criza economică ce a năvălit peste ţara noastră. Dacă înainte de criză fabrica număra 85 de angajaţi astăzi numărul lor a ajuns la 65.
În prezent, producţia Comalat este destinată doar pieţei autohtone, fiind livrată prin reţeaua proprie de distribuţie a firmei doar în zona de sud a ţării, mai exact, în Bucureşti, Craiova, Olt şi Teleorman.
"La finalul anului 2009 am finalizat planurile de investiţii în modernizare. Vom încerca să ne extindem piaţa de desfacere dar acest lucru este destul de greu. Totul trebuie făcut încet şi bine.Unele magazine evită produsele noastre deoarece au termen de garanţie mic, adică 9 zile, însă populaţia trebuie să ştie că politica fabricii mele este de a avea produse proasapete şi naturale", a spus directorul.
Comalat cumpără laptele de la distribuitori cu 1leu/litru.

Considerând că preţul este unul destul de mic pentru ţăranii care consumă multe resurse pentru creşterea vacilor, Petre Filip face ce poate pentru a-i ajuta pe crescători, negociind, chiar cu diferite mori din judeţ, obţinerea un preţ mic la tărâţe pentru ei.
“Facem ce putem pentru cei care ne vând laptele. Le dăm borhot şi încercăm să scoatem un preţ bun la tărâţe. Ştim care sunt cheltuielile lor şi că nu câştigă mare lucru, mai ales acum când subvenţiile sunt substanţial micşorate sau inexistente” a declarat directorul fabricii de lapte, Comalat.

Fabrica a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de două milioane de euro.
"Până acum am avut investiţii în modernizare şi retehnologizare, iar producţia a fost parţial încetinită sau chiar oprită. Având în vedere că în acest an investiţiile nu vor mai fi atât de consistente, estimez că ne vom redresa, însă nu pot să nu iau în considerare şi criza economică" a afirmat, în finalul discuţiei, directorul general al producătorului de lapte, iaurt, sana, caşcaval, telemea şi brânză topită.
Firma a fost înfiinţată în 1994, sub denumirea de Animalex, primind numele de Comalat în 1998. Comalat deţine un parc auto de aproximativ 25 autovehicule, care asigură aprovizionarea şi distribuţia produselor.

Prima pe cap de animal pentru specia ovine/caprine.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a început derularea plăţilor reprezentând prima pe cap de animal pentru specia ovine/caprine, începând din miercuri, 10 februarie 2010.
Suma prevăzută de Ministerul Agriculturii pentru a doua tranşă a primelor pe cap de animal pentru ovine şi caprine este de 184, 8 milioane lei.
Prin urmare, 44.248 de fermieri vor primi 29 lei/cap de animal, pentru un efectiv de 6.373.000 capete ovine/caprine, după ce prima tranşă a fost primită de beneficiari, la sfârşitul anului 2009, în valoare de 15 lei/cap de animal.
Pentru a facilita accesul la credite al beneficiarilor plăţilor Naţionale Directe Complementare pentru activităţile curente, APIA a încheiat convenţii cu băncile comerciale şi cu Fondul de Garantare a Creditului Rural - IFN SA precum şi cu CEC Bank SA, BRD - Groupe Societe Generale SA, Banca Comercială Română, Raiffeisen Bank SA, Bancpost şi Alpha Bank.

Nr 45

Jurnal Agricol

BASESCU

A avut grija de o flota. Unde este flota?

A fost deputat de Vaslui. Vasluiul a devenit cel mai sarac judet din Romania.

A fost ministrul transporturilor. Imi arata si mie cineva o ulita consolidata?

A fost presedinte al Partidului Democrat. Unde e democratia din partidul acesta?

A fost co-presedinte al Aliantei DA. S-a distrus alianta.

Este presedintele Romaniei. Unde e mandria romanilor?

Pe 2 aprilie ii spunem ca NU este presedintele nostru !

Ingrasaminte putine pentru culturile semanate in toamna in judetul Teleorman ingrasaminte_chimice

Doar pe aproximativ 15 la suta din suprafata totala de peste 265.800 de hectare insamantate in judetul Teleorman in campania de toamna s-au aplicat ingrasamintele pe baza de azot si fosfor, prevazute in tehnologii.
Seful Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Teleorman, Florin Ionita, crede ca fermierii din acest judet, in ciuda greutatilor financiare, au facut eforturi deosebite pentru infiintarea culturilor agricole pe o suprafata mai mare cu 7 la suta fata de programul stabilit initial, profitandu-se de conditiile pedoclimatice favorabile. Ca si in anii trecuti, ponderea este detinuta de grau, care ocupa 181.400 de hectare.

De asemenea, fermierii din Teleorman au insamantat orz si orzoaica pe 22.880 si, respectiv, 6.110 de hectare. La rapita prevederile au fost depasite cu 40 la suta, ajungandu-se la circa 52.400 de hectare, explicatia constituind-o pretul bun de valorificare obtinut de agricultori in anul 2009. Daca precipitatiile cazute in aceasta iarna in Campia Teleormanului au acoperit in mare parte deficitul de umiditate din sol, lipsa ingrasamintelor, ca urmare a dificultatilor de ordin financiar, va influenta, conform aprecierilor specialistilor, evolutia in continuare a culturilor agricole.

Fermierii din judet s-au confruntat in ultima perioada a anului trecut si cu o alta situatie neobisnuita, prin atacul masiv al soarecilor de camp pe terenuri unde au rasarit plante de rapita, grau sau orz.

S-a înfiinţat Camera Agricolă a Judeţului Teleorman

Consilierii judeţeni din Teleorman au hotărât, miercuri, înfiinţarea Camerei Agricole Judeţene Teleorman, prin reorganizarea Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Teleorman, care se desfiinţează.
După cum a precizat preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea, Camera Agricolă Judeţeană Teleorman este o instituţie publică descentralizată, cu personalitate juridică, în subordinea CJ şi în coordonarea tehnico-metodologică a Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă.
Camera Agricolă va fi finanţată din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat, asigurate prin transferurile către bugetele locale, conform legii. Personalul Camerei Agricole Teleorman se constituie din salariaţii existenţi la Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă, care se consideră transferat în interesul serviciului. Între atribuţiile Camerei Agricole Judeţene Teleorman se află elaborarea planului judeţean de servicii de consultanţă agricolă, formarea profesională de specialitate, sprijinirea organizării formelor asociative, colaborarea cu institutele de cercetare, acordarea de asistenţă pentru accesarea prin proiecte a fondurilor europene.

NR 40 Jurnal Agricol Teleormanea

Ţăranul şi teledetecţia

“A fost odată o Uniune Europeană care acorda subvenţii pentru agricultură, o Agenție pentru Păți și Intervenție în Agricultură, zgârcită când era vorba de plăți, și niște țărani care abia îţelegeau ce vrea Europa de la ei”.

Pentru că România avea „găuri” mari în harta cadastrală a terenurilor agricole, europenii ne-au sfătuit să facem fotografii din avion. Tehnic, acest soi de poze se numesc ortofotoplanuri. Prin septembrie 2006, toate terenurile agricole erau prinse în ortofotoplanuri. Apoi au început să fie chemaţi ţăranii să-şi identifice parcelele pe poze. Erau în nuanţe de alb şi gri şi, evident, la scară mare. Supravegherea identificării a căzut pe capul funcţionarilor APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură) care au mâzgălit pozele după indicaţii de genul „cam pe aici era terenul meu, nepoate”.
Pe teren, oamenii aveau indicii care sunau cam aşa: „lângă lanul de porumb al lui Vasile”, dar pe ortofotoplanul alb-negru nu aveai cum să identifici porumbul; „lângă liziera care fuse”, dar n-aveai cum să vezi pe poză cioturile care au mai rămas ca repere; „lângă drumul care trecea pe vremea CAP-ului”, dar drumul fusese, între timp, arat...
După acest soi de identificare, funcţionarii APIA au luat la control suprafeţele indicate ca să verifice amplasamentul şi culturile de pe ele cu cele declarate. Bineînţeles, în nici jumătate din cazuri n-au găsit pe teren ce schiţaseră în birouri.
Văzând că identificarea merge greu şi cum până nu punem ordine în terenuri europenii nu ne dau subvenţiile la hectar, funcţionarii Ministerului Agriculturii s-au gândit să apeleze la o tehnică mai performantă: de la avion au trecut la satelit - aşa numita teledetecţie.
Controlul prin teledetecţie este un control sintetic. Declaraţiile şi hărţile care conţin schiţele parcelelor pentru care fermierii au solicitat sprijin, se scanează şi se trimit contractorului extern care realizează controlul la nivelul întregii ţări.
Mai exact, pe baza radiaţiilor electromagnetice emise de plante şi de formele de relief, în mai multe benzi spectrale, sunt realizate imagini satelitare, culese în decursul mai multor luni de referinţă şi care cuprind informaţii referitoare atât la culturile existente, cât şi la suprafaţă, rezultând, în final, hărţi pe care fiecare tip de cultură şi fiecare formă de relief, care sunt identificate printr-o anumită culoare.
Scanările schiţelor fermierilor sunt, în continuare, comparate cu aceste hărţi. Cu ajutorul unui soft specializat, firma contractoare suprapune peste hărţile din dosar, hărţi colorate în care apar culturile în diferite faze de dezvoltare.
Dacă cele două hărţi se suprapun şi culoarea de pe harta satelitară corespunde culturii din declaraţia fermierului, toate bune şi frumoase, fermierul îşi primeşte toţi banii.
Însă dacă nu se întâmplă aşa, începe bătaia de cap...
Aberant: ţăranul trebuie să deseneze cu precizie milimetrică!
Fiecărei probleme detectate prin control i se atribuie un cod de neconformitate. Cele mai frecvente probleme depistate în urma controlului prin teledetecţie sunt legate de identificarea parcelei în cadrul blocului fizic, atât în ceea ce priveşte poziţionarea, dar şi dimensiunea parcelei, schimbarea destinaţiei culturilor, dar şi poziţionarea parcelei în alt bloc fizic.
”E o prostie ce ne pun ei să facem! Cum să ştiu eu să îmi desenez parcela de pământ? Ce eu sunt inginer? După ce că suntem amărâţi şi nu primim nici un ajotor de la stat ne mai cere să ne măsuram parcelele de pământ şi la milimetru.” Ne spune plin de indignare B. Ilie din comuna Peretu.
Practic, fermierul îşi schiţează cu roşu conturul parcelei pe harta primită de la APIA, care va fi comparată cu imaginea satelitară. Poziţionarea greşită înseamnă că parcela desenată de fermier se află ori mai la stânga, ori mai la dreapta, ori chiar în alt bloc fizic faţă de poziţia de pe harta realizată prin satelit (care este şi poziţia reală a parcelei), în condiţiile în care parcela schiţată de fermier pe un plan la scară ar trebui să fie cel mult tangentă cu cea din imaginea satelitară pentru a fi validată.
Iar, cum o mare parte de solicitanţii plăţilor pe suprafaţă sunt oameni simpli şi bătrâni, care nu îşi identifică parcelele după aria suprafeţei, forma geometrică sau numărul blocului fizic, ci după nume ale locului ştiute din bătrâni sau chiar după numărul de zile muncite pe o parcelă, este uşor de imaginat că le este, practic, imposibil să îşi deseneze parcelele cu precizie milimetrică.
Pe o hartă la scara 1:5000, o distanţă de un centimetru înseamnă, pe teren, 50 de metri. Cu alte cuvinte, dacă agricultorul şi-a schiţat parcela pe harta de la APIA cu chiar mai puţin de un centimentru mai la stânga decât se află în realitate, există o mare şansă ca acesta să fi desenat, de fapt, parcela unui alt fermier, cultivată cu o altă cultură.
Astfel, chiar dacă omul declară că a cultivat porumb, rezultatul controlului prin satelit poate să arate că pe parcela desenată de el este cultivat grâu şi să rămână, aşadar, fără bani. Tot păgubit va fi şi fermierul care a schiţat corect parcela pe harta de la APIA, dar porumbul a răsărit mai târziu sau chiar deloc, iar satelitul a identificat un teren necultivat.
Ce a adus nou satelitul? Nişte hărţi cu culori specifice fiecărei culturi, să le suprapui parcelelor identificate pe hărţile din avion este muncă de Sisif. Şi, ca nebunia să fie şi mai mare, teledetecţia s-a făcut anul trecut la vremea când seceta arsese toate culturile, aşa că identificarea după culorile specifice nu se poate face. Până şi bătrânii de la ţară au înţeles cum stă treaba cu satelitul: „Cum, taică, să-mi vadă mie porumbul din cer, dacă pe arşiţa aia a crescut până la genunchiul broaştei?”, dar Ministerul Agriculturii n-a renunţat, încă, la „soluţie”.

Comoara unui investitor italian, pământul teleormănean

Chiar dacă agricultura românească este la pământ, mulţi străini au găsit pe meleagurile noastre o adevărată comoară: pământul fertil şi clima propice culturilor. În plus, preţul terenurilor este relativ mic (între 500-2000 de euro, în funcţie de zonă, aşezare şi dimensiuni) în comparaţie cu alte ţări europene iar forţa de muncă mult mai ieftină. Este cazul şi în Teleorman unde un investitor italian a decis să cumpere şi să arendeze mai multe terenuri pentru înfiinţarea de culturi agricole. Ajuns în România, încă din 1992, Piero Francisci, a pus bazele firmei “Iragri Ital Group” alături de parteneri din România şi a început aventura cultivării terenurilor cu 450 de hectare de pământ.
“Nu este o muncă uşoară iar profitul de multe ori se lăsă aşteptat, chiar şi aşa, pentru noi agricultura şi dezvoltarea zonei sunt viitorul”, ne-a declarat, tânărul inginer agronom, de origine italiană, Antonio Muccio, numit director comercial al asociaţiei şi omul care se ocupă de afacere.
“Am început mai greu, iar aici nu este vorba de birocraţie, noi italienii suntem obişnuiţi cu asta, ci de oameni, mentalităţi şi de munca făcută responsabil. În acest moment asociaţia noastră dispune de 2.000 de hectare de pământ, din care 400 de hectare cumpărate şi 1.600 în arenda, în localităţile Frăsinet, Orbeasca, Găleteni şi Băbăiţa, 8 angajaţi pentru utilajele agricole şi 2 ingineri agronomi. Dacă ar fi să facem un calcul, investiţia se ridică undeva la peste 2 milioane de euro, capital propriu, fără să accesăm fonduri europene sau guvernamentale. Am înfiinţat culturi de grâu, orz, rapiţă iar producţia a fost în general bună. Ca în orice afacere sunt şi pierderi. De exemplu, anul trecut, datorită secetei şi ploilor din timpul recoltei, am avut şi grâu furajer, în medie cam 2 tone la hectar. Pentru că funcţionăm după principiul nimic nu se pierde, totul se transformă în beneficiu, grâul furajer îl vom folosi pentru hrana celor 3.000 de porci de la ferma zootehnică achiziţionată recent în judeţul Argeş. Am văzut acest lucru ca pe o soluţie, în favoarea noastră, ţinând cont de faptul că preţul grâului era foarte mic”, ne-a declarat directorul asociaţiei.
Îndrăzneţi, hotărâţi să sfideze criza şi motivaţi de bogăţia acestui pământ, arendaşii italieni au planuri mari pentru dezvoltarea afacerii.
“În viitorul apropiat ne dorim să extindem proiectul pentru construcţia de silozuri în comuna Băbăiţa, sat Merişani şi să finalizăm sediul firmei început acum 6 luni. Nu în ultimul rând, ne-am propus achiziţia de noi suprafeţe de teren agricol şi accesarea de fonduri europene, precum şi, asocierea cu mai mulţi investitori pentru înfiinţarea de cooperative agricole mari. În acest fel se reduc mult cheltuielile cu îngrăşământul, seminţele, arăturile şi tratamentele. Sunt sume care cumulate, în condiţiile înfiinţării unei singure cooperative de dimensiuni mari, înseamnă mult. Esenţial este să ne dezvoltăm şi să facem o agricultură performantă. Pentru mine, ca inginer agronom, venit din Italia, Teleormanul este o comoară, agricultura în general este ceva spectacular, un mod de viaţă. Din păcate, tinerii de aici nu sunt interesaţi de această ramură. Este greu totuşi fără finanţare şi fără sprijin să pui bazele unei ferme care să aducă şi profit. Firma noastră având de la început un capital pentru investiţii a avut şi un start bun care a permis dezvoltarea şi extinderea” ne-a declarat în finalul discuţiei agronomul.
Activitatea în rândul firmelor italiene este continuă. Unele dintre cele care activau în zona de vest a României au decis să-şi strângă bagajele şi să se mute în sud şi est, în zone considerate cu potenţial ridicat în dezvoltarea unei afaceri în agricultură . Majoritatea vor rămâne şi cel mai probabil se vor extinde în funcţie de oportunităţi.

NR 44 Jurnal Agricol Teleormanean

Ciobanul, stâna, faianţa şi electricitatea

Stânele ciobanilor trebuie să corespundă standardelor impuse de Uniunea Europeană. Ele sunt autorizate sanitar-veterinar numai dacă îndeplinesc anumite condiţii. Adică, ciobanii sunt obligaţi să aibă în turmă numai mioare verificate, înregistrate şi care nu sunt purtătoare de nici o boală infecţioasă care se poate transmite prin lapte.
De asemenea, apa, solul şi aerul din incinta stânelor trebuiesc periodic şi atent verificate pentru prevenirea contaminării, pentru a se evita afectarea laptelui şi brânzei cu bacterii sau factori poluanţi.
În dotarea stânei, conform Uniunii Europene, trebuie prevăzut câte un spaţiu separat pentru fiecare activitate (muls, închegat,depozitat), grup sanitar, sursă de apă potabilă şi echipamente igienice utilizate în procesul de producţie al brânzeturilor. Depozitarea laptelui şi brânzeturilor se face, de asemenea, în spaţii special amenajate la o temperatură optimă pentru păstrare, ferite de insecte şi într-un mediu protejat de microbi.
Prin urmare, ca să poată să vândă marfa, stânele trebuie să prezinte condiţii de igienă cu faianţă, gresie, apă curentă, vase de inox, curent electric.
Ciobanii de pe la noi, tot mai puţini la număr, au improvizat şi ei după buzunar. Nu chiuveta, toaleta sau faianţa ar fi problema cea mai importantă: “ce mă fac cu electricitatea, apa curentă, pentru că stâna mea este după râul Teleorman, în câmp şi nu am prea multe soluţii care să nu mă sărăcească şi mai mult la buzunar”, se plânge un cioban care deţine în jur de 600 de oi.
În nordul judeţului am găsit şi alte nemulţumiri: “De ani buni, dar mai mult în ultimii doi, se alege praful. Se taie pe capete mioare sau se vând care pe unde pot. Cei care au avut bani după revoluţie, când erau alte vremuri fără atâtea impuneri, au putut să facă ferme mari şi primesc ajutor de la Europa. Lâna o aruncăm, laptele este prea ieftin şi banii sunt tot mai puţini. Ne mai scoatem cu brânza şi mieluţii de Paşte, dar banii ăştia nu ne ajută să ne dezvoltăm cum vor guvernanţii şi Uniunea. Să ne mai lase în pace …ca lumea de pe la noi mănâncă brânza noastră de mii de ani nu din a lor ambalată, vidată şi fără gust”.

Credeţi că le pasă? Da... de unde!

Credeţi că le pasă celor din partide acum de guvernare în adevăratul sens al cuvântului? Da – cu jumătate de gură, poate cu un sfert. Păi, cum să îi intereseze de legi, ori dacă e bine cum au împărţit bugetul sau dacă nu cumva au exagerat şi e evident că au dat bani mai mulţi sau mai puţini în funcţie de interesul de a satisface pe membrul de partid X sau Y, când bătaia acum e pe împărţeala posturilor de secretari de stat? Bunăoară, în şedinţa PDL grija mare a fost stabilirea modalităţii de împărţire a funcţiilor care au mai rămas de împărţit. Aşadar, se face un calcul al ultimelor alegeri, o medie, iar în funcţie de media obţinută de fiecare judeţ în parte, vor fi atribuite şi posturile care au mai rămas: de secretari de stat, de şefi de agenţii etc.Va primi şi Teleormanul câteva posturi. Şi alţii şi tot aşa. E normal, până la urmă, fiecare să vrea câte un post, două, trei, să simtă că îi reprezintă cineva acolo, suuus, la centru. Bată-l... norocul să-l bată pe el de centru, că tare se mai stă la mâna lui. Asta e ierarhia, trebuie să fie pedeliştii cuminţi şi să execute, noi la fel, ăştia de votăm, dacă nu am fost cuminţi! Eh, şi vorba cuiva: prea ne-am învăţat să ne văicărim abia după vot. Gata, asta am votat, asta avem şi asta merităm, până vom „creşte” pe alţii să îi propulsăm pe „orbita” politicii. Între timp, să revenim la „oile noastre”: guvernanţii îşi împart ce au de împărţit, mă refer la discuţiile din PDL. Cu o singură „nedumerire”: de ce îi e teamă PDL-ului să stabilească alegerile de sus în jos? De ce trebuie să fie aleşi întâi liderii din teritoriu şi apoi cel de la centru? Probabil, gândesc eu, să apuce unii şi alţii să-şi facă jocurile acum, până nu e prea târziu. Probabil să aibă control sau să vizualizeze exact cam cum stau „cărţile” în teritoriu, pentru ca în funcţie de ce „s-a ales”, să se şi „culeagă” roadele. Îmi place competiţia asta, e foarte curajoasă, PDL nu se dezminte cu nimic până acum. E un partid dat dracului de când i-a preluat şefia Traian Băsescu. Să ne bucurăm, să ni se stoarcă o lacrimă în colţul ochiului drept (sau stâng?) şi să acceptăm ideea că, poate dacă ar fi fost alţii, ar fi fost şi mai grav.

Până să umblăm la fineţurile Constituţiei, să ne mai preocupăm şi de grosimea obrazului.
Oricât ar fi de greu de crezut, România are una dintre cele mai aspre legislaţii anticorupţie din Europa. Declararea averilor, registrul conflictelor de interese şi mai ales Agenţia Naţională de Integritate, un organism cu puteri excepţionale, ar fi trebuit să bage spaima în corupţi şi să scoată acest subiect de pe agenda publică. Nu s-a întâmplat chiar aşa. Corupţia a rămas pe agenda internă, dar şi pe agenda Uniunii Europene, care ne monitorizează.
Ce se întâmplă? De ce mecanisme care la alţii funcţionează la noi prind rugină şi se înţepenesc rapid?
Bine, bine, dar câţi politicieni de top sau persoane importante din anturajul puterii din ţările mai puţin corupte au cumetrii în mediile interlope? Aici e aici. În Occident, simpla asociere a unui asemenea personaj cu indivizi nefrecventabili duce la demisie. Nu se poate aşa ceva, chiar dacă ar fi vorba numai de o faptă creştinească, de pildă un botez. Societatea reacţionează fără să fie nevoie de zeci de mii de investigaţii şi proceduri. Asemenea cazuri sunt eliminate scurt din sistem pentru că tolerarea lor ar aduce pagube imense de imagine care, ulterior, vor fi plătite electoral. Coborârea în derizoriu a funcţiei publice e la fel de periculoasă pentru democraţie ca şi promovarea ideilor totalitare de către mişcările extremiste.
Dar nu asta e ocupaţiunea mentală favorită a mahărilor din România. Dacă e să controlezi la rădăcină cine cu cine s-a cumetrit, ajungi să te sperii. Şi apoi îţi explici de ce unii sunt mai puternici decât legea şi decât instituţiile din România.
Nu am inventat până acum un registru al botezurilor, al cumetriilor şi al altor asocieri de acest tip. Dar ce caută o adunătură de oameni precum Mircea Băsescu să se vâre în asemenea tărăşenii? Faptele bune? Să fim realişti. O fi ipocrizia mare, dar nici să ne lăsăm prostiţi pe faţă. Orice asociere între o persoană cu probleme legate de respectarea legii şi o figură publică este folosită ca o scutire generală în faţa autorităţilor. Într-o societate bizantină ca a noastră, când toată lumea vede la televizor cine cu cine chefuieşte, mai are cineva curajul să se prezinte cu mandat la uşa cumătrului? Păi ce, e nebun să deranjeze oamenii la mahmureală şi să fie promovat apoi la Cocârlaţii din Deal? N-o să vezi aşa ceva.
Aşa că, stimaţi „tovarăşi şi pretini", până să vă apucaţi de reforma statului, lăsaţi-o mai uşor cu botezurile. Până să umblăm la fineţurile Constituţiei, să ne mai preocupăm şi de grosimea obrazului. Altfel, putem inventa cea mai bună democraţie din lume, cele mai uninominale alegeri şi cele mai performate instituţii, că tot nu se va schimba nimic. Odată cu primul botez va fi totul la fel ca înainte.

Startul competiţiei în PSD

Joi, 4 februarie, la Bucureşti s-a desfăşurat Consiliul Naţional al PSD. Întâlnirea precede Congresul Extraordinar al Partidului, când vor avea loc şi alegeri pentru echipa de conducere de la nivel central.
Până acum şi-au anunţat oficial candidatura pentru funcţia de şef la PSD Cristian Diaconescu şi Miron Mitrea, precum şi actualul preşedinte Mircea Geoană care a mărturisit că şi-ar dori să fie reales în funcţie, iar Adrian Năstase - care a anunţat că se gândeşte să candideze, însă decizia o va lua la Consiliul Naţional.
Viitoarea echipa a lui Miron Mitrea a fost creionată chiar de acesta, odată cu anunţul candidaturii sale: Mihai Tănăsescu, Adrian Severin, Marian Sârbu, Cristian Diaconescu şi chiar Adrian Năstase - acesta fiind însă de părere că Mitrea “trebuie să-şi clarifice poziţia faţă de PD-L”.
Consiliul Naţional a luat act şi de proiectul viitorului Statut al PSD, modificările fiind centralizate de o comisie specială coordonată de secretarul general al partidului, Liviu Dragnea.
Mircea Geoană a ţinut să-şi ceară scuze în mod oficial în faţa, în faţa membrilor PSD pentru greşelile pe care le-a făcut.
„Nu vă ascund faptul că am avut, alături de voi toţi, de parlamentarii noştri, de conducerea partidului, de aleşii noştri locali, de militanţii noştri, de simpatizanţii noştri, alături de cei peste cinci milioane de oameni care ne-au votat şi m-au votat, un sentiment de profundă dezamăgire, iar pentru cei pe care i-am dezamăgit, inclusiv prin acea atât de neinspirată vizită în ceas de noapte, înainte de dezbaterea finală, la domnul Vântu, îmi cer scuze în faţa voastră şi a celor care şi-au pus speranţa în mine şi în noi. Liviu Dragnea poate să vă spună un alt moment, pe care l-am trăit împreună cu el şi un număr prea mic de colegi care au rămas în sediul de campanie, Viorel, Vali Zgonea, Dan Şova, atunci când Curtea Constituţională ne-a respins un apel pe care îl consider în continuare justificat, cu privire la modul în care s-a desfăşurat acest scrutin electoral. Liviu poate o să vă spună sau poate o să o spunem altădată, într-un cadru mai puţin formal, că am fost timp de câteva ore, şi într-o discuţie cu el, pe punctul de a-mi depune demisia din funcţia de preşedinte al partidului. Am considerat şi consider în continuare că, dincolo de această obligaţie de a veni în faţa dumneavoastră, a fost mai important să păstrăm în această perioadă grea, atât de grea pentru noi, atât de grea pentru primarii noştri, atât de grea pentru oamenii care au lucrat şi care au fost daţi afară de la servicii în mod brutal de către actuala putere, să asigur un echilibru minim până la un Congres care să tranşeze problema conducerii partidului nostru. De aceea, am pledat şi vreau să mulţumesc Comitetului Executiv Naţional, pentru accelerarea datei unui Congres Extraordinar care, în mod special, să se ocupe cu problema viitoarei conduceri a partidului nostru. Cred că a fost o obligaţie de onoare şi de moralitate din partea liderului Partidul Social Democrat".
Una dintre cele mai importante modificări vizează reînfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv - funcţie care a fost desfiinţată la Congresul PSD din decembrie 2006 şi ocupată până atunci de Adrian Năstase. Pe de altă parte, Mircea Geoană ar agrea înfiinţarea funcţiei prim-vicepreşedinte al PSD.
În viitorul Statut al PSD, vicepreşedinţii partidului s-ar putea înmulţi - de la 15 la 19, iar funcţiile de conducere la nivel naţional să fie alese în bloc, la fel ca echipa propusă de candidatul ales preşedinte.
La Consiliul Naţional din 4 februarie, Teleormanul a fost reprezentat de membri ai organizaţiei judeţene, senatori şi deputaţi. La această şedinţă au fost clarificate mai multe probleme legate de organizarea Congresului Extraordinar şi au fost anunţate oficial candidaturile pentru şefia partidului. Cu alte cuvinte, Consiliul a dat startul competiţiei între candidaţii pentru funcţia de preşedinte al PSD.

Bani pentru echilibrarea bugetelor consiliilor locale din Teleorman

Aproximativ 24,3 milioane de lei au fost repartizaţi consiliilor locale din Teleorman, la finalul săptămânii trecute, într-o şedinţă extraordinară a Consiliului Judeţean. Astfel, s-a dispus alocarea sumei de 8.781 mii lei, ce reprezintă 20% din sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale şi a sumei de 6978 mii lei, ce reprezintă sume din cota de 80%, ca urmare a diminuării cu gradul de necolectare, pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru proiecte de infrastructură ce necesită cofinanţare locală, pe anul în curs.
Echilibrarea bugetelor pe localităţi a dat naştere la tensiuni şi discuţii îndelungate între reprezentanţii grupurilor politice. În cadrul şedinţei, grupul consilierilor PD-L a venit cu propunerea ca o parte din banii alocaţi celor 18 localităţi conduse de primari portocalii, mai exact câte 5.000 de lei, să fie alocaţi pentru 3 localităţi conduse de edili liberali. Propunerea a stârnit comentarii înţepătoare din partea celorlalte grupuri politice care au considerat iniţiativa ca fiind o “compensaţie bănească” a sprijinului din campania electorală pe care primarii celor 3 localităţi l-au acordat Partidului Democrat Liberal.
Preşedintele CJ Teleorman, Liviu Nicolae Dragnea, a precizat că propunerea grupului PD-L „trebuie să fie fundamentată, conform prevederilor legale”. Acesta a mai spus că, banii s-au repartizat pe unităţi teritorial-administrative în principal pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi a proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare din bugetul local.
De asemenea, s-au avut în vedere la repartizarea banilor şi bugetele de care dispun localităţile, astfel încât să se asigure un echilibru în ceea ce priveşte finanţarea pe ansamblu a activităţii tuturor administraţiilor publice.
Supusă la vot, hotărârea CJ a fost în final aprobată cu 5 voturi împotrivă din partea grupului PD-L.

Subvenţiile restante pe 2009 vor fi plătite în februarie

Ministerul Agriculturii va plăti circa 990 de milioane lei în prima jumătate a lunii februarie, adică subvenţiile restante către fermieri din septembrie şi octombrie 2009, iar restanţele de 370 milioane lei aferente lunii decembrie 2009 vor fi lichidate până la sfârşitul lunii februarie.
Ministerul a stabilit programul de plată a subvenţiilor restante aferente anului 2009, astfel încât în prima jumătate a lunii februarie vor fi plătite restanţele din lunile octombrie şi noiembrie 2009, iar cele din decembrie vor fi achitate la finele lunii.
“În prima jumătate a lunii februarie, ministerul va plăti restanţele aferente lunilor octombrie şi noiembrie 2009, inclusiv subvenţiile acordate pe cap de animal la specia bovină, ovină şi caprină, în limita sumei de 990 milioane lei. Din această sumă 950 milioane lei se vor acorda sectorului zootehnic, restul de 40 de milioane urmând a fi alocate sectorului vegetal”, se arată într-un comunicat transmis de M.A.P.D.R..
Sumele restante aferente lunii decembrie 2009, adică 370 de milioane lei, vor fi plătite producătorilor agricoli până la sfârşitul lunii februarie.
Ministerul Agriculturii a achitat în luna ianuarie a acestui an suma de 448,63 milioane de lei, reprezentând sprijinul financiar aferent lunii septembrie 2009, decontat din bugetul anului 2010.
Sprijinul a fost acordat pentru achiziţionarea motorinei, sectorul zootehnic, cel vegetal, infrastructura de îmbunătăţiri funciare şi altele. În perioada următoare, banii aferenţi celei de-a doua tranşe a sprijinului pe cap de animal pentru bovine, ovine şi caprine vor intra în conturile fermierilor. Pentru acest motiv, APIA a sistat deja eliberarea adeverinţelor în baza cărora aceştia puteau să facă împrumut bancar pentru folosirea banilor în avans.

Fermierii teleormăneni care intenţionau să facă credit bancar pentru a folosi în avans banii aferenţi celei de-a doua tranşe a sprijinului în zootehnie pentru bovine, ovine şi caprine nu o mai pot face pentru ca sumele restante vor fi achitate de către Minister.

Penalizări de întârziere pentru "Sistem integrat de management al deşeurilor în Teleorman"

Consiliul Judeţean Teleorman a aprobat, săptămâna trecută, într-o şedinţă extraordinară, penalizări pentru constructorul germano-austriac care nu şi-a respectat obligaţiunile contractuale în privinţa obiectivului de investiţii "Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Teleorman". Suma totală de peste 1,3 milioane de euro, calculată pentru intervalul 01.08.2009-08.10.2009, reprezintă penalităţi de întârziere pentru nefinalizarea lucrărilor la termenul contractual stabilit între părţi.
Conform, Consiliului Judeţean Teleorman, penalizările reprezintă maximum 10% din valoarea contractului încheiat, în urma unei licitaţii internaţionale, cu consorţiul germano-austriac care trebuia să finalizeze toate lucrările în luna noiembrie 2008. Deoarece pe parcursul execuţiei lucrărilor au apărut o serie de lucrări suplimentare care au necesitat o perioadă mai mare de lucru s-a propus o prelungire de timp a contractului de 8 luni, începând cu data de 01 decembrie 2008, termenul limită de realizare al obiectivului devenind 31 iulie 2009.
Pentru că nici această dată nu a fost respectată, din nou, pentru că lucrările nu erau finalizate în totalitate sau pentru că au fost depistate nereguli ce nu au permis începerea procedurii de testare, verificare şi funcţionare a instalaţiilor de la Mavrodin, s-au aplicat clauzele din contract privind penalizările. Sistemul integrat de management al deşeurilor este cel mai important obiectiv de investiţii din Teleorman, cu o valoare totală de circa 21,5 milioane de euro ce vizează alinierea judeţului nostru la standardele europene de mediu.

APIA derulează campania: "Află valoarea pământului tău! Recoltează fonduri europene!"

Începând cu luna februarie, Agenţia de Plaţi şi Intervenţie în Agricultură, derulează o campanie de informare a fermierilor, sub titulatura "Află valoarea pământului tău! Recoltează fonduri europene!", prin care aceştia vor fi instruiţi cu privire la fondurile alocate şi schemele sau măsurile de sprijin pe suprafeţe în anul 2010, dar şi modalităţile de accesare a acestora.
Prin această campanie APIA îşi propune ca fiecare fermier să afle în mod cert care sunt schemele disponibile în acest an şi, în mod special, care sunt condiţiile necesare pentru a beneficia de plata sprijinului pe suprafeţe. “Se urmăreşte atât completarea corectă a cererilor, precum şi absorbţia fondurilor alocate României ”, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.
De asemenea, fermierii vor fi instruiţi şi asupra utilizării aplicaţiei IPA online, cu ajutorul căreia îşi pot stabili declaraţia de suprafaţă deţinută. Cererile de plată pentru măsurile de sprijin pe suprafaţă SAPS 2010 se vor primi în perioada 1 martie-17 mai la oficiile judeţene agricole.
Măsurile sau schemele de sprijin pe suprafaţă vizate sunt: Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS); Plăţi naţionale directe complementare (PNDC) - culturi arabile; Schema de plată separată pentru zahăr; Plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării; Plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală: Măsura 211 - Plăţi compensatorii pentru zonele montane defavorizate; Măsura 212 - Plăţi compensatorii pentru zonele specific şi semnificativ defavorizate din punct de vedere natural; Măsura 214 - Plăţi de Agro-mediu (pachetul 1 - pajişti cu înaltă valoare naturală, pachetul 2 - practici agricole tradiţionale, pachetul 3 - pajişti importante pentru păsări, pachetul 4 - culturi verzi).

Crescătorii de albine şi Programul Naţional Apicol

Bugetul destinat apicultorilor pentru anul 2009 a fost de 13.3 milioane lei din care au fost accesaţi 7.168.424 lei prin Programul Naţional Apicol, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

“În cadrul Programului Naţional Apicol 2009 au fost depuse 79 de cereri de sprijin. Toate cererile au fost aprobate, valoarea totală plătibilă în totalitate, până la această dată, fiind de 7.168.424 lei”, se arătă în datele oferite de APIA.

În anul 2009, conform sursei citate, peste 5.400 de apicultori înscrişi în diverse forme de asociaţie au beneficiat de ajutor prin derularea Programului Naţional Apicol, urmând ca, în 2010 să se aloce de către Uniunea Europeană 1.975.931 euro şi Bugetul de Stat încă 6.685.000 lei. Aceste fonduri sunt destinate atât crescătorilor individuali de albine, cât şi asociaţiilor, cooperativelor sau grupurilor de producători. Banii se vor primi prin depunerea unor serii de documente sau prin elaborarea de proiecte ce vizează extinderea, dezvoltarea şi producţia sectorului apicol.

De asemenea, tot în acest program sunt prevăzute fonduri pentru combaterea bolilor, precum varooza, cât şi pentru achiziţia de roiuri şi mătci. Pentru o cât mai corectă înţelegere şi aplicare a programului, apicultorii trebuie să ţină cont de faptul că mătcile care se achiziţionează trebuie să provină din unităţi acreditate de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

În cadrul Programului Naţional Apicol 2010 pot fi obţinute finanţări chiar şi de 100% din valoarea proiectului, mai puţin valoarea T.V.A.-ului aferent, considerat cheltuială neeligibilă.