Marin Floricică, primar Plosca:

Niciodată în perioada post-decembristă vendeta politică nu a fost mai accentuată aşa cum este în acest mandat al lui Traian Băsescu. Operând după dictonul “cine nu este cu mine este împotriva mea”, răzbunarea politică a guvernării PDL la adresa aleşilor locali ai Opoziţiei a atins cote inimaginabile! Nu numai “duşmanul de moarte” PSD este vizat, dar şi primarii liberali cad victime acestei politici de-a dreptul insuportabile pentru comunităţile locale dusă de Instituţia Prefectului, ca reprezentant al Executivului în teritoriu.
În Teleorman, 90 la sută dintre primarii social-democraţi și liberali au fost şi sunt “călcaţi” de controalele dispuse de prefectul democrat-liberal Teodor Niţulescu, singurii rămaşi “nevizitaţi” fiind primarii liberali şi social-democraţi care au încheiat “pacea de la Cozia” cu PDL, şi sub perdeaua “trădării” fac politica PDL.
Nu dăm exemple de astfel de primari, deoarece îi ştim cu toţii şi nu ne crează nici o plăcere să le facem publicitate gratuită. Vorba aceea, “pădure fără uscături nu există” şi nu nici Codrii Teleormanului nu aveau cum să scape de astfel de cioturi.
Dar să vedem alte exemple care merită să fie trecute în relief: primul controlat a fost primarul de la Troianu, social-democratul Marian Tudorică ca urmare a refuzului acestuia sistematic adresat lui Niţulescu de a se înrola în oastea democrat-liberală. Într-un final, Corpul de control al Prefectului în urma controlului desfăşurat la Primăria Troianu, “a găsit grave acte de ilegalitate comise de primar” şi, ca atare, Tudorică a fost suspendat de prefectul Niţulescu, situaţie în care se află şi acum datorită trădării în masă a consilierilor locali, printre care se numără şi câţiva PSD-işti “coloraţi” între timp în portocaliu. Chit că a câștigat în instanţă repunerera în funcţie, Prefectura a făcut Apel la decizia instanţei judeţene, astfel că se așteaptă acum decizia Curţii de Apel.
L-am întrebat pe Tudorică cum comentează situaţia în care se află. Acesta ne-a declarat că este “victima unui grav abuz politic săvârșit de Teodor Niţulescu cu sprijinul consilieri lor PDL şi a câtorva trădători de la PSD care, atunci când îşi va relua funcţia de primar prin hotărâre judecătorească vor plăti pentru actul lor de trădare!”.
Un alt primar receptat ca “un ghimpe în spatele democrat-liberalilor” este Ilie Calotă de la Balaci, care l-a refuzat deschis pe Niţulescu atunci când i s-a propus să treacă în barca puterii. “ Nu voi trăda niciodată PSD!”, a spus Calotă, care a mai precizat că “ dacă este nevoie mor cu ei de gât dar nu mă duc la acest partid!”.
“Răspunsul” puterii a venit ferm: controlale după controale au sosit pe capul lui Ilie Calotă. Evident, nu s-a descoperit nimic, dar rolul a fost unul singur – de a intimida şi de a îl forţa pe primar să cedeze psihic şi de a se “înregimenta” în barca lor. Nici Corpul de control al Prefectului, nici Curtea de Conturi nu au descoperit nimic la Balaci, dar de controlat au controlat cu spirit de răspundere, aşa cum le-a cerut prefectul Niţulescu.
Nici salariaţii primăriei din Plosca nu au scăpat controlului Curţii de Conturi, urmare a refuzului primarului Marin Floricică de a-l urma pe Niţulescu. “Sunt din 1992 în acest partid şi nu am de gând să-l părăsesc tocmai acum! I-am spus asta lui Niţulescu şi anul trecut şi când era preşedinte la Conservatori. Sunt PSD-ist şi asa rămân! Nu sunt un cameleon!”, ne-a declarat Floricică. Ce s-a întâmplat în urma controlului? Curtea de Conturi a imputat salariaţilor Primăriei din Plosca suma de 125 mii lei, reprezentând sporuri câștigate în mod legal de aceștia. În rest, nimic de comentat, vorba lui Marin Floricică, “celelalte măsuri luate au fost complet justificate”.
Cam acestea sunt cele trei primării cu primari PSD pe la care am trecut.
În numărul nostru viitor, vom continua raidul pe la primăriile social-democraţi şi liberali “călcaţi” de “trupele” lui Niţulescu şi, nu în ultimul rând, vom reveni cu amănunte, aşa cum am promis, despre rezultatul controlului efectuat de Corpul de control al prefectului la primăria Talpa.

Ţăranul român, internetul şi criza economică

Este greu să vorbeşti despre viaţa ţăranului român în această perioadă de profundă criză economică. Este greu pentru că, chit că nu a huzurit niciodată el, omul de la ţară, s-a adâncit şi mai mult în sărăcie, neajunsuri şi necazuri. I-a rămas doar umorul; unul sadic şi plin de tâlc, sănătos, al omului simplu, care se găseşte zi-de-zi cu sapa-n mână pe tarla.
Tăranul fire de om sincer şi cerebral, este mai convins ca nimeni altul că viaţa îi este şi de acum în colo plină de chin, că-şi va duce ziua de mâine sub semnul austerităţii, dar va ajunge până la urmă să “treacă această criză în mod demn”.
Se ştie, nu mai este un secret, anul acesta România primeşte de la Uniunea Europeană aproximativ 730 de milioane de euro subvenţii pentru agricultură. O sumă infinit mai mică faţă de necesităţile dezvoltării agriculturii. Cu toate acestea, ţăranii nu disperă, mai mult, fac haz de necaz.
Criza i-a transformat, au devenit peste noapte mai chibzuiţi, şi nu mai vor în ruptul capului să mai cultive pământul în pagubă. Şi au ajuns la o concluzie: “anul ăsta punem ţelină, este singura care aduce profit!”
Dar nu poţi aşa, oricum, să te “lipeşti” de bani; mai nou, după cum au stabilit diriguitorii din agricultură, trebuie să depui cererile de subvenţie pe internet, că deh, d-aia s-au înfăptuit programe educaţionale cu bani europeni. Ce ţaţa Rada să nu acceseze “lumea virtuală” ? “Trebe”! Altfel, n-ai cum să iei banii să-ţi cultivi pământul.
Şi uite-aşa, ţăranul român cu, sau fără voia lui, se vede nevoit “la bătrâneţe să dea cu deştul în taste şi să producă depeşa cu pricina”, aşa cum ne spune un mucalit din satul lui Preda.
“Mare şi minunăţia asta, dom’le!, noi n-avem după ce bea apă şi ăştia ne cer să facem cereri pe internet”…, se declară contrariat un altul. Şi uite-aşa, să treci criza cu ţelină, trebuie să pui mâna şi să te educi! Altfel, rişti ca nici ciorba de ştir să nu ţi-o poţi permite a o pune pe masă.

Lider local de succes în decoraţiunile pentru grădină

SC. Art Design Invest SRL poate fi caracterizată ca fiind un brand local pentru decorarea grădinilor, cel mai cunoscut agent de prelucrare al lemnului din localitatea Nanov, Teleorman. Deşi, pe acest segment, cu timpul, au apărut serioşi competitori, societatea înfiinţată în 1992, a devenit un veritabil jucător în rândul firmelor de prelucrare a materialului lemnos, dovadă fiind chiar faptul că s-a reuşit acoperirea atât a pieţei locale cât şi naţionale.
Produsele firmei se regăsesc în pieţele de desfacere din marile oraşe ale ţării
Iniţial, concepută ca o mică afacere de familie, datorită seriozităţii, perseverenței şi profesionalismului, produsele firmei se regăsesc în oraşe ca Bucureşti, Constanța, Baia Sprie etc. Iniţiatorul acestui proiect, Mihai Drăgan, de profesie inginer şi specialist în restructurare pictură bisericească, ne vorbeşte despre produsele, realizările şi proiectele societăţii, pe care a cedat-o fiului său, Barbu Teodor Drăgan.
“Ca în orice afacere începutul a fost mai anevoios, a trebuit să căutăm cea mai bună materie primă, să testăm piaţa şi să folosim produse de calitate pentru finisaje. Fiind un om optimist şi crezând tot timpul că şi în România se pot face lucruri bune, am insistat în a ne satisface clienţii prin oferte de calitate. Domeniul nostru de activitate este prelucrarea lemnului de brad, adus din zona Moldovei, mai exact din Vatra Dornei, pentru executarea de mobilier pentru grădini, adică foişoare, pergole, leagăne, căsuţe de lemn, dar şi garduri, terase, scări şi uşi din lemn masiv. În acest moment, firma are 12 angajaţi care se ocupă cu modularea, prelucrarea şi finisarea materialelor”.
Decoraţiuni pentru grădină ce pot crea adevărate oaze de relaxare
Mânuite cu grijă şi cu simţul răspunderii, produsele societăţii sunt înzestrate cu elemente arhitecturale decorative splendide ce pot crea în grădinile celor interesaţi adevărate oaze de relaxare. Curioşi să aflăm despre procesul de finisare, interlocutorul nostru, vine cu lămuriri: “finisările sunt de fapt tratarea şi vopsirea sau lăcuirea materialului lemnos. Sunt necesare aceste procedee pentru o mai bună rezistenţă a produsului la factorii de mediu externi sau interni. Pentru tratarea lemnului folosim produse din gama “Ica Italia” şi pentru că, potrivit normelor europene, nu mai putem folosi produse pe bază de solvent, utilizăm lacuri şi baiţuri ecologice pe bază de apă. Astfel, se aplică un strat de baiț împotriva ciupercilor care pot distruge lemnul, ignifug şi două straturi de lazur (rezistent la îngheţ şi dezgheţ repetat, raze solare, impermeabil, elastic şi rezistent la deformări) cu trei şlefuiri executate manual. La cerere putem executa pe lângă culorile standard şi finisări lucioase, satinate sau mate, după dorinţele şi necesităţile clienţilor”.
Modest, chibzuit şi echilibrat, prelucrătorul ne mai spune că afacerea este susţinută din surse proprii de finanţare, în special din câştigurile din comenzi. În ciuda faptului că este o afacere bine pusă la punct nu au reuşit atragerea de fonduri europene, birocraţia şi condiţiile de accesare fiind principalul inconvenient.
Şi pentru că, “chiar şi în vreme de criză speranţa moare ultima”, tatăl şi fiul şi-au propus extinderea şi dezvoltarea afacerii prin construirea unei hale-atelier de mari dimensiuni în care vor fi prelucrate obiecte de mobilier pentru grădină sub semnătura unei societăţi îndrăzneţe şi de succes din Teleorman.
Geni Dobrică

“Cine nu este cu mine, este împotriva mea!”

În aproape 20 de ani de presă nu mi-a fost dat să văd o astfel de prigonire a jurnaliştilor şi chiar a mijloacelor media de stânga, aşa cum trăim să vedem în prezent sub regimul Băsescu! Nici Alianţa CDR nu a mers aşa departe cu hăituirea jurnaliştilor care şi-au exprimat deschis opţiunea pentru stânga politică şi pentru acest fapt Emil Constantinescu şi ţărăniştii merită tot respectul.
Chiar dacă în acea perioadă presa românească nu a cunoscut un avânt, cel puţin nu a simţit din plin astfel de „seisme” la care este supusă astăzi.
Este limpede: în aceste momente de „criză economică” operează din plin dictonul „cine nu este cu mine este împotriva mea” şi, ca atare, trebuie ras! Aşa înţeleg actualii guvernanţi să „ apere” libertatea presei.
Ziare care dintr-un motiv sau altul s-au poziţionat în afara sferei de influenţă a actualului preşedinte şi-au găsit sfârşitul într-un mod sau altul. Fie au fost rase complet, fie îşi mai regăsesc existenţa decât on-line ca o formă intermediară până la agonie .
Unor posturi tv li se blochează conturile iar altora li se forţează „mâna” să facă disponibilizări masive. Şi totul sub perdeaua uneori jenantă şi ridicolă în egală măsură, numită „criză economică”.
Regres economic am trăit şi în regimul Constantinescu dar mijloacele media au continuat să existe, greu este adevărat, dar au reuşit să-şi „transmită mesajul”. Acum, pumnul în gura presei a devenit un mod al existenţei acestui regim monolitic şi, cel mai grav, este faptul că societatea civilă nu observă lucrul acesta şi, ca atare, nu ia o poziţie publică în faţa unor astfel de gesturi extrem de grave şi periculoase pentru sistemul democratic care îl tot aclamăm şi-l ridicăm în slăvi.
Să nu mai vorbim de UZP şi Clubul Român de Presă care nu au luat o poziţie publică în acest sens, ceea ce este şi mai de neînţeles dar, cu toate astea, sancţionează în mod public jurnalişti precum S.R. Stănescu, ori Bogdan Chireac. Marian AMUZA

EDITORIAL

Scutul anti-rachetă, un posibil pericol de insecuritate naţională!
Evident, cel mai important aspect luat în discuţie în această perioadă de media românească priveşte aprobarea instalarii de către SUA a scutului antachetă. Legat de acest obiectiv extrem de imporant au existat voi atât pro d, ai ales contra Nu contra instalării în sine s-au pronunţat analiştii politici sau militari ci, mai degrabă împotriva modului în care partea română a negociat cu americanii aprobarea instalării scutului. Dacă cehii, polonezii şi chiar bulgarii au ştiut să ceară facilităţi sau asigurări ferme părţii americane legate de securitatea lor naţională, noi nu am ştiut să le cerem americanilor măcar ridicarea vizelor. Asta este opera “tripletei” care a negociat acest document, Răzvan Ungureanu, fost ministru de externe, Theodor Bakonscky, actual ministru de externe şi, evident, Traian Băsescu.
Oficial s-a justificat necesitatea amplasării scutului ca o modalitate, singura de altfel, de a asigura securitatea României în cazul în care teritoriul nostru va fi atacat de rachetele cu raza mică şi medie ale Iranului.
Nimic mai fals: Iranul nu are intenţia să atace România. In primul rând, între noi si iranieni există vechi colaborări, iar partea iraniană încă mai are datorii neonorate faţă de România. În al doilea rând, noi nu prezentăm ca ţară un potenţial real pericol. Adevărul despre acest scut este următorul: el aparţine integral americanilor şi va fi instalat cu scopul de a apăra militarii americani aflaţi în prima linie a unui posibil conflict, nicidecum teritoriul României sau populatia acestei ţări. Ce s-ar putea întâmpla prin extinderea NATO pe teritoriul nostru?
Un fapt destul de grav şi anume ca americanii să fie cei care să atace primii Iranul şi de unde o poate face cel mai bine? Evident, de pe teritoriul României, datorită faptului că pooziţia noastră geo-strategică este impecabilă din acest punct de vedere. Şi în acest caz, ca o masură de ripostă, ne-am putea pomeni sigur cu rachete iranieni trimise înspre România ca ripostă a atacului american. Acest scenariu este cel mai grav şi cel mai sigur posibil. Care va fi utilitatea scutului pentru România? La această întrebare a răspuns preşedintele iranian care a afirmat, citez “să o creadă ei, americanii şi aliaţii lor că vor putea opri rachetele iraniene!”… No coment!
O altă replică, nicidecum “diplomatică” care priveşte instalarea scutului a venit de la Moscova, un aliat de tradiţie al Iranului care prin vocea ministrului rus de externe “ şi-a exprimat înngrijorarea cu privire la extinderea NATO cu obiective pe teritoriul României, ceea ce face ca Rusia să ia măsuri în consecinţă”. Mai grav de atât nu se putea.
Pe înţelesul tururor, ruşii nu vor accepta şi nu vor sta “cu mâinile în sân” vîzând că un astfel de scut se instalează în “coasta” lor. Ce măsuri vor lua? Rămâne de văzut, dar un lucru este cert; siguranţa naţională a României de acum înaint va fi una extrem de fragilă şi dispusă oricând la pericole majore. Să ne ferească Dumnezeu!
C. Antip

Jurnal Agricol

Europenii încântați de brânza românească

Daciana Sârbu și Viorica Dăncilă au promovat, cu succes, săptămâna trecută, brânza românească tocmai la Bruxelles
Europaramentarele noastre nu au fost în fața colegilor lor din Parlamentul European cu orice brânză, ci cu una realizată ”după rețete foarte vechi din cele mai naturale ingrediente”.
Evenimentul a adus în fața oaspeților sortimente variate de brânzeturi din diferite regiuni ale țării noastre precum Sibiu, Brașov, Bran, Constanța Alba sau Arad.
Sub titulatura”Gustați România”, evenimentul organizat de Viorica Dăncilă și Daciana Sârbu a avut ca scop cunoașterea României de către europeni prin intermediul uneia dintre valorile sale gastronomice și anume brânza tradițională.
Proiectul vine în sprijinul direct acordat crescătorilor de ovine, care nu au găsit un asemenea ajutor până în prezent, precum și o oportunitate de a pătrunde pe piața europeană, calitatea produselor recomandând acest lucru.
Organizatoarele au urmărit să prezinte colegilor săi o perspectivă culinară asupra României, care să contribuie la conducerea mai clară a personalității unui stat membru Uniunii Europene.
”Făcând cunoștință cu brânza noastră, despre care nu au mai auzit niciodată, dar pe care au savurat-o surprinși de diversitatea si de calitatea ei, colegii au descoperit o față a României pe care încă nu au avut ocazia să o cunoască”precizează Viorica Dăncilă.
Invitatul special la evenimentul ”Gustați România” a fost Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, care a apreciat ideea de promovare felicitându-le pe cele două inițiatoare.
Și pentru că brânza sărată provoacă sete, Daciana Sârbu și Viorica Dăncilă au organizat și un cocktail pentru invitații care au avut prilejul să guste măcar puțin din România noastră.