Renaşterea agriculturii

“Renaşterea agriculturii, zootehniei şi industriei agroalimentare a României”
Grupul IRAGRI, înființat în anul 2008, împreună cu primarul comunei Băbăița și-au manifestat interesul de a expune un proiect pe care îl consideră important pentru dezvoltarea regiunii Teleorman: ridicarea nivelului de trai, dezvoltarea unui sector vital al economiei şi promovarea judeţului la nivel naţional.

“Grupul nostru a fost fondat în anul 2008, fiind în fapt o societate ai cărei acţionari sunt cetăţeni români şi italieni care lucrează şi colaborează împreună în România din anul 1993. Grupul pe care am onoarea de a-l reprezenta consideră că agricultura şi industria zootehnică şi agro-alimentară sunt pentru România unele dintre cele mai mari şi reale oportunităţi de a ieşi definitiv dintr-o lungă perioadă de tranziţie, asigurând bunăstarea economică şi implicit creşterea PIB-ului, fără de care evoluţia ţării nu ar fi posibilă. Conştientizând cât de importantă este agricultura în tot ansamblul său, ne-am implicat activ cu investiţii personale consistente în zona Teleorman, cu precădere în comunele Frăsinet, Băbăiţa, Orbeasca şi Gălăţeni, pentru a realiza o activitate agricolă modernă, capabilă să facă faţă concurenţei internaţionale.
În acelaşi timp, suntem convinşi că eforturile noastre, fără ajutorul instituţiilor ţării şi fără conştiinţa comună că pământul este una din şansele importante de renaştere şi revigorare a României, riscă să fie inutile. Din acest motiv, considerăm că trebuie organizate acţiuni şi manifestări menite să facă cunoscute întregii ţări potenţialul şi oportunităţile de investiţii din zona Teleorman. În acest scop, credem că ar fi foarte utilă organizarea unui eveniment anual cu caracter naţional, care să permită oferirea unei viziuni asupra potenţialului zonei şi a activităţilor specifice.
În acest sens, este necesar să creăm o asociaţie, o organizaţie non-guvernamentală sau o fundaţie cu scopul de a organiza şi a gestiona această manifestare care va avea loc în luna iulie sau septembrie cu tema “Renaşterea agriculturii, zootehniei şi industriei agroalimentare a României”.
O grupare a societăților comerciale care lucrează, inclusiv a celor care vor fi înființate în agricultură, în sectorul creșterii animalelor și cel de industrializare și valorificare a produselor agricole, legumicole și a celor de origine animală. Un consorțiu care poate să atragă mai ușor investitorii, să cumpere utilaje agricole și pentru industria alimentară performantă și input-urile necesare la prețuri rezonabile, să acceseze banii necesari din fondurile europene și de la bănci le comerciale din România mult mai rapid, cu maximă eficiență.
În acest scop Piero FRANCISCI, preşedintele Grupului IRAGRI s-a întalnit în data de 20 mai, la Băbăița cu primarii comunelor Orbeasca, Găleteni, Vitănești, Nenciulești, Călinești, un reprezentat al primăriei Măgura, precum și Marin Niculcea , președintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Teleorman, Eugen Bunea – director în cadrul Prefecturii Teleorman și desigur primarul comunei Băbăița pentru a verifica existenţa sprijinului la această idee, de a stabili modalităţile de creare a organismului şi de gestionare a evenimentului, şi dacă este posibil, stabilirea datei, programului şi echipei care va coordona acest eveniment.
Cei de la IRAGRI împreună cu primarul comunei Băbăița consideră că binele poporului este dat inevitabil de bunăstărea comunităţilor în care trăim şi colaborăm.
După mai multe discuții atât primarii prezenți, directorii de instituții cât și Piero FRANCISCI, preşedintele Grupului IRAGRI, au încheiat convinși că toată lumea are a ceeași filosofie de viață și că până la începutul lunii septembrie proiectul va fi încheiat .

VIF 2000

„VIF 2000 Drăgăneşti –Vlașca” investeşte în peleți şi o fermă de capre
Societatea VIF 2000 Drăgăneşti Vlașca, pe lângă suprafeţele pe care le cultivă cu cereale, furaje şi silozurile cu o capacitate de 10.000 de tone pentru depozitare, şi-a propus extinderea chiar şi în vreme de criză. Astfel, după cum ne-a declarat Valerică Pârvulescu, managerul firmei, se încearcă dezvoltarea fabricii de peleți (combustibili folosiţi la încălzire) benefică pentru locuitorii din zonă datorită costurilor reduse faţă de alte sisteme de încălzit.
Peleți sunt combustibili foarte utilizați în momentul de faţă datorită avantajelor sale, putere calorică mare 4,5 – 5 kWh/kg, densitate volumică mare, ardere apoape totală peste 90 % (datorită formei, umidităţii scăzute şi a faptului că arderea se face dozat), posibilitatea de a alimenta atât cazane pentru termoficare cât şi cazane pentru încălzire în locuințe individuale etc.
Interesul firmei din Draganești s-a extins și în sectorul zootehnic prin finanţarea unei ferme de capre.
“Avem deja un început, în ceea ce priveşte acest proiect, adică colaborăm cu o firmă de distribuţie ce livrează laptele direct în gospodărie, la comandă. Ferma este în Giurgiu, este vorba de o clădire a fostului IAS Toporu, care în acest moment este închiriat de firma de distribuţie cu care suntem parteneri. Pentru că puterea financiară a colaboratorilor noştrii este destul de scăzută ne-am propus să venim cu finanţarea. Este un proiect bun care poate aduce beneficii atât nouă cât şi populaţiei, dacă ne gândim la calitatea produselor din lapte de capră”, ne-a declarat Valerică Pârvulescu.
Investiţiile societăţii au fost făcute în baza creditelor bancare şi contractelor de leasing iar proiectele aflate în derulare sunt o alternativă de a obţine şi un alt profit. Problema persantă din această perioadă, conform spuselor întreprinzătorului, ar fi sprijinul pe suprafețele cultivate. „Noi am învăţat să mergem înainte, dar uneori este dificil, unele decizii ale instituţiilor cu greu pot fi înţelese.Plățile pe suprafețe de la APIA nu au fost primite nici în acest moment. Și aici mă refer la plățile restante de anul trecut. Așteptăm și la această dată concluziile raportului acţiunii de teledecție. Din nefericire, fără adeverinţa de la APIA nu putem contracta credite bancare. În ceea e privesc irigaţiile cred că orice agricultor îşi doreşte apă. Sper ca prin programele guvernamentale să se realizeze ceva. Am încercat din acest punct de vedere să facem ceva împreună cu mai mulţi producători dar este destul de greu, fără o bază de la care să porneşti. O altă problemă de care ne-am lovit în Teleorman ar fi lipsa forţei de muncă calificate. A fost nevoie pentru cei 10 oameni angajaţi să facem cursuri de calificare profesională. Întotdeuna mi-am dorit să lucrez cu oameni tineri, numai că, pe lângă faptul că sunt nepregătiţi profesional, au pretenţii salariale nejustificate şi vor să muncescă cât mai puţin. Agricultura nu se poate face fără muncă şi după chef, mai ales în această perioadă dificilă”, ne-a mai declarat, fermierul, hotărât să-și ducă proiectele la sfârșit în ciuda greutăților inerente din agricultură.

Mai e mult până departe?

Atunci când vine vorba de lunga tranziţie sugrumată de eterna criză pentru a ne apuca cu disperare de ce ne-a mai rămas pe noi, îmi vine în cap celebra replică: “Mă, nene, mai e mult până departe!?” Nimic nu pare să reflecte mai bine starea actuală a românului. O stare amară, de saturaţie, unde o discretă acidulare poate duce la răbufnirea maselor, unde urmările pot fi distrugătoare, dacă luăm în calcul câtă ură şi furie au acumulat românii în ultimii 10 ani, faţă de fomista clasă politică. Mai rămâne de văzut şi cine va îndrăzni să rupă pisica-n două, căci în cele mai multe cazuri unii s-au ales cu capul spart şi alţii au avut de profitat. Doar geme ţara de oportunişti...
Cât priveşte sindicatele, acestea au arătat că sunt nu doar impotente, dar li se şi îndoaie de sărăcia românilor. Tot ceea ce fac nu-i decât figuraţie, de ochii prostimii care încă mai crede în forţa sindicală. Adică să crezi în sindicatele „arvunite” politic nu poate fi decât o naivitate fără leac. Când sindicatul are la suflet un partid, în buzunar un altul şi sub bocanci ce a mai rămas din plaja politică, protecţia socială nu-i decât o izmană fluturată undeva pe culmea ipocriziei, în bătaia sorţii.
Şi unde mai pui că atunci când purceaua e moartă în cocină se găseşte unul care, pe vreme de austeritate, vrea să arate ce mână largă are pentru binele naţiunii. Aşa se face că, atins de briza populismului, preşedintele Băsescu a făcut public faptul că până la sfârşitul anului îşi va dona toată leafa într-un fond de solidaritate. Mai că-ţi vine să verşi o lacrimă pe gratis... Diferenţa este că preşedintele poate trăi confortabil şi fără remuneraţie, în vreme ce pentru bugetarul care îşi duce existenţa mizeră din salariul minim pe economie, tăierea unui sfert din venit poate însemna, în doar câteva luni, şi pierderea locuinţei.
Cât priveşte comparaţia aberantă a preşedintelui legată de subţierera lefurilor baştane ale unor bugetari, nu o pot cataloga decât ilară, dacă nu chiar batjocoritoare. De pildă, tăierea a 25 la sută dintr-un venit de 4.000 de lei, ar însemna că respectivul bugetar ar mai rămâne cu 3.000 de lei, adică suficient cât să trăiască aproape la fel de bine. Ceea ce n-am înţeles este de n-au fost rase sporurile de merit, al căror cuantum ajunge să fie şi peste jumătate din salariul de încadrare. Probabil, nici nu mai este ceva de înţeles în ţara asta...
Nu acelaşi lucru se poate spune despre acel bugetar care lucrează pe salariul minim şi care, după o diminuare cu 25 la sută a venitului, ar mai rămâne doar cu bani de pâine, ţigări şi de restul lumânări. Mai dureros şi nedrept ar putea fi faptul că nici salariul minim pe economie nu mai este azi un venit „garantat de stat”, aşa cum s-a stipulat în lege, câtă vreme guvernanţii au reuşit să-l mătrăşească şi pe acesta, fără să aibă vreo greaţă.
Este drept că avem o gaură de acoperit, care a fost făcută pe minciuni cu privire la faptul că ţara noastră are o creştere economică înfloritoare. Au trebuit să vină cei de la FMI pentru a ne da un bobârnac peste nasul care ne-a cam crescut, iar acum încercăm s-o scăldăm cu măsuri disperate de jepcuire a populaţiei, doar-doar vom reuşi să obţinem un deficit bugetar de 4,4 la sută din PIB, prin 2011. În caz contrar, în lipsa măsurilor luate de Guvern, deficitul bugetar ar fi de 9,1 la sută în 2010, fiind nesustenabil. Ceea ce se omite, însă, este tocmai faptul că românului, de cel puţin 10 de ani, i se tot cere să strângă cureaua, iar acum constată că s-a ştrangulat degeaba în tot acest timp. Uite d-asta românul se tot întreabă retoric dacă mai este mult până departe… De fapt, cu asta şi rămâne.

Pensionarii teleormăneni, către guvernanţi:

„ Nu dorim bani de la stat, nu dorim bani de la nimeni, nu suntem cerşetori!... Vrem dreptul nostru!”


Noile măsuri anti-sociale care sunt pe cale a fi luate de actualii guvernanţi, respectiv reducerea cu 15 la sută a pensiilor si îndemnizatiei de şomaj au scos în stradă cele două confederaţii sindicale ale pensionarilor teleormăneni, respectiv Alianţa Judeţeană a Pensionarilor şi Sindicatul Pensionarilor din judeţul Teleorman, alături de care s-au aflat în semn de solidaritate cele trei confederaţi sindicale CNSLR „Frăţia”, Cartel Alfa şi CSDR.
Miercuri, începînd cu orele 10:30, 200 de pensionari şi membri de sindicat au pichetat Sediul Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman, solicitând guvernanţilor ca măcar în ceasul al doiprezecelea, cum se spune, „să-și deschidă inima şi să le asculte păsurile”.
Pensionarii teleormăneni şi-au exprimat deschis nemulțumirea faţă de măsurile avansate de actualul Executiv şi şi-au arătat dezacordul faţă de „termenii contractuluii încheiat cu FMI”, aşa cum a ţinut să ne precizete Dumitru Turturică, preşedintele CSDR Teleorman care a mai spus că „România a devenit astfel un stat al ciocoilor”, populaţia majoritară ducându-şi existenţa într-o „avansată stare de sărăcie”.
Lista de revendicări susţinută de pensionari în timpul pichetării Prefecturii judeţene şi înmânată de delegaţia celor 9 reprezentanţi prefectului Teodor Niţulescu, a punctat printre altele: dezacordul pensionarilor teleormăneni faţă de măsura diminuării cu 15 la sută a pensiilor, măsură care dacă se impune pentru cei 60.000 de pensionari a căror pensie actuală este de sub 400 de lei, înseamnă un adevărat genocid la adresa persoanelor în vârstă.
În opinia pensionarilor, Guvernul nu trebuie să invoce de fiecare dată că nu sunt bani, deoarece fondurile se colectează de la asiguraţi şi nicidecum de la bugetul de stat. Mai mult decât atât, un pensionar, spre exemplu, a contribuit în anii de stagiu cu cel puţin 50.000-60.000 de lei, iar după ieşirea la pensie, media de vărstă trăită de un bătrân nu depăşeşte 5 ani!
Asta face, după un calcul de bun-simţ, că statul nu restituie unui pensionar nici măcar 40 la sută din contribuţia lui de-alungul unei „vieţi duse în câmpul muncii”.
După cum susţin şi pe bună dreptate pensionarii, „ nu dorim bani de la stat, de fapt nu dorim bani de la nimeni, nu suntem cerşetori!” După cum ne-au precizat marea majoritate a pensionarilor cu care am stat de vorbă, aceştia doresc să primească „ numai suma de bani cu care au contribuit la Fondul de pensii în cei 35-40 de ani de cotizare”
Totodată, pensionarii au solicitat Executivului prin intermediul prefectului Teodor Niţulescu să facă o „calculare corectă a valorii punctului de pensie la cel puţin 45 la sută din salariul mediu brut pe economie.” De asemenea, s-a solicitat în mod imperios ca acest mod de calcul să rămână ca prevedere în noua Lege a pensiei, cu amendamentul ca această prevedere să se aplice în momentul când se înregistrează creştere economică.
Totodată, s-a mai solicitat introducerea impozitului progresiv la pensiile ce depăşesc valoarea unui salariu mediu brut pe economie şi redirecţionarea celor 0,5 la sută de la pilonul II de pensii private către Fondul de pensii central.

Combina universală de recoltat cereale VECTOR420

S.C. ESTAGROTEH S.R.L vine în ajutorul micilor și marilor producători agricoli cu o gamă variată de unelte și mașini agricole cum ar fi tractoare, remorci, buldoexcavatoare, vidanje, vole, vibrocompactoare și combine. Tot aici puteți găsi noua combină de recoltat cereal VECTOR.
Noua combină VECTOR este destinată recoltării cerealelor prin procesul direct și separat, iar prin utilizarea dispozitivelor adiționale, se pot recolta culturi ca floarea-soarelui, porumb.
Prin caracteristicile sale tehnice, combina “VECTOR” are o eficiență maximă în regiunile cu fond agricol dificil și o recoltă medie(3-6 tone/hectar).
Datorită soluțiilor tehnice implementate în noul model “VECTOR” operează sigur în câmpurile cu relief complex chiar și în condițiile unei umidități crescute și a culturilor infestate cu buruieni.
Combina VECTOR este dotată cu heder de mare productivitate Power Stream cu lățime de 5,6,7 și 9 m. Distribuirea uniformă a masei traiectate necondiționată de condițiile de lucru, pierderi diminuate, copierea exactă a reliefului, inversorul puternic care se cuplează din combină sunt garanția succesului în recoltat.
Toba mare de treierat se comportă excelent în condițiile în care masa de treierat este umedă, cu buruieni sau încurcată datorită inerției foarte mari. Este asigurată o mare suprafață de separare. Cuplajele tamburului sunt priectate și ele pentru sarcini mari. Pentru recolaterea culturilor fragile combina este prevăzută cu reductor pentru mișcarea turației.
Separatorul de paie cu patru trepte curăță perfect resturile de boabe. Sezorul de pierderi verifică permanent și în caz de nevoie avertizează pentru schimbarea regimului de lucru. Sistemul clasic de treierare și separare nu distruge paiele.
Sistemul de curățare în două trepte, ventilarea puternică, posibilitatea de reglare a ventilatorului și separarea automată vă garantează umplerea buncărului cu grâu de înaltă caliate.
Motorul modern CUMMINS cu turbocompresor are caracteristici dinamice excelente și 20% rezervă de putere.Transmisia hidrostatică asigură schimbarea lină a vitezei de înaintare. Unghiul de viraj este redus la minim și VECTOR se simte liber pe orice teren.

Şocul tardiv al muritorilor de rând

În cuvinte simple, fără metafore şi înţelesuri ascunse, pentru că sunt destui care o fac, suntem cu toţii de acord că suferinţa, umilinţa şi sărăcia nu are nimic frumos, nu te înalță spiritual şi nu te face mai optimist. La fiecare pas se zăresc siluete ofilite, tineri, bătrâni şi mame, parcă măcinate pe dinăuntru, ce îngroaşă rândurile muritorilor de foame. Îndrăznim să credem că poate vom înţelege cum ne irosim vieţile, lăsându-ne manipulaţi, îndoctrinaţi şi minţiţi de proprii noştrii conaţionali, de oameni în care cu bună ştiinţă ne-am pus încrederea şi speranţele. Şi toate acestea pentru că nu avem curaj şi forţă, iar când ele există este mult prea târziu. Se cheamă laşitate, lene, indiferență sau instinct de turmă, atunci când tolerăm batjocura de zeci de ani. Oare ne-am pierdut obişnuinţa de a gândi?
Este tardiv să ieşi în stradă după ce jaful s-a comis, un jaf făţiş şi care dacă la început a debutat timid, ponderat, în timp a luat proporţii monstruoase. Ne şocăm uneori când bunicii ridaţi, istoviţi şi cocoşaţi de muncă sunt închişi pentru că refuză să respecte hotărâri ale justiţiei cumpărate, care îl lăsă fără pământul moştenit. Dar ridicăm din umeri când hoţi cu funcţii înalte şi imunitate, acţionează după propriile legi, trag sforile în politică şi jefuiesc în văzul tuturor, încalcă legea şi au manifestări tiranice. Ce ţară avem şi cum să trăim cu această indiferenţă?
Au curs tone de cerneală despre spitalele noastre pline de gândaci, cu instrumente şi instalaţii vechi, în care vii cu o bolă şi pleci cu mai multe! Mai trebuie să ne amintim că sunt oameni bătrâni care nu au bani de medicamente, doctori, asistente şi că sunt deja condamnaţi? Că mulţi trăiesc doar cu o pâine şi cu puţin noroc un iaurt? Că statul i-a umilit încât au ajuns să se târască în stradă, să-şi strige nemulţumirea cu ultimele puteri?
Ce face românul care s-a bucurat la o pungă de zahăr, 3 lei şi o sticlă de ulei? Mănâncă iarbă! Stă la taclale în cârciumă sau cu zilele la cozi uriaşe să atingă moaştele unui sfânt şi de-abia când foamea este prea mare, când nu a mai rămas nimic, se revoltă...!
De ce această bătaie de joc generală? De ce să nu trimitem minţile sclipitoare să ne reprezinte afară şi acceptăm oameni care ne fac de râs ca simboluri ale României peste hotare, o agramată a unui părinte vulgar, un cioban milionar, îngâmfat şi incult, un extremist bolnav de conspiraţii, foste Miss-uri ce-şi învaţă mecanic discursuri politice...
Ce va rămâne din noi după „adevăratele reforme”? Vom căuta prin gunoaie şi ne vom hrăni cu resturi europene expirate, la preţuri mai mult decât impozitate?
Săraca țară prădată! Am lăsat-o într-un sertar prăfuit împreună cu verticalitatea, curajul, mândria şi identitatea. Am închis ochii şi nu ne pasă că oamenii mici de azi sunt cei care îngroapă ce ar putea fi OAMENII MARI de mâine, viitorul.
Poate că prin nepăsare am ajuns săraci, neputincioşi şi străini în propria ţară. Revolta, şocul şi zvâcnirea de acum rămân doar acţiuni tardive...

Căpşunul, de la hobby la afacere

Având origini americane, căpşunul, face parte din familia fragilor. Pe lângă faptul că fructele sunt foarte gustoase, atât ele, cât şi frunzele, stau la baza multor reţete medicale naturiste. În comuna Conteşti, solul este perfect pentru creşterea căpşunului.
Trudica Gheorghe, de 54 de ani, din localitate, povesteşte că „alături de flori, căpşunul reprezintă hobby-ul familiei noastre. Bunica mea m-a învăţat toate secretele acestei meserii, iar după o viaţă de lucru la stat, ca funcţionar, ne străduim să avem pe masă şi în suflet tot ce este nevoie. Avem zmeur care rodeşte până cade zăpada, căpşuni căţărători, Muntele Everest şi Eliot, care rodesc din luna mai până toamna târziu, căpşun Lunar ce rodeşte tot anul, căpşun soiul Potop, care are fructul foarte mare. Toate soiurile sunt parfumate”.
Căpşunul întregeşte bugetul familiei
„Comercializăm doar stolonii. Din căpşune facem gem, dulceaţă şi câte un pic de ţuică. Stolonii îi vindem în ghivece, celor care au solicitat să vină personal să ia şi celor care ne-au cerut prin poştă ca pe răsaduri, cu rădăcina în folie. Acest procedeu are avantajul că plantele ajung în toată ţara. La început am trimis căpşuni în ghiveci la vânzare prin poştă. La îndemnul unui client am livrat stolonii de căpșun „ca la piaţă” şi, deşi s-au ofilit frunzele, mugurul a rămas intact şi li s-au prins toate plantele celor cărora am trimis. Căpşunul îl puteţi sădi în etape, din luna martie până în mai şi începând cu sfârşitul lunii august până îngheaţă solul. Toamna târziu, puneţi sticle stolonilor, ca la butaşii de trandafir sau le faceţi tunele solar micuţe. Este o plantă care se prinde repede în grădină, iar înmulţirea este vegetativă. La sădire se lasă 30 de centimetri între plante şi 30-50 centimetri între rânduri. Pentru a nu li se mucegăi fructele, trebuie stropiţi cu funicide luate din magazine de specialitate. Căpşunului îi place mult potasiul, de aceea trebuie ca pământul să fie fertilizat acolo unde creşte el. Se dezvoltă frumos, sănătos, cu fructe mari şi aromate. Apa face minuni pentru el, mai ales cea de ploaie care conţine multiminerale” ne-a spus stăpâna florilor şi căpşunilor din Conteşti.
Piaţa de legume şi de fructe din România, spre deosebire de celelalte din Europa, funcţionează oarecum anormal: în ciuda faptului că a fost gândită pentru ţăranii autohtoni, tocmai această categorie pătrunde destul de anevoios în pieţele agroalimentare, tarabele fiind ocupate, în principal, de exporturi. Prin urmare, producătorul este obligat să-şi vândă marfa unui intermediar, care o comercializează mai departe la un preţ dublu, sau preferă, cum este cazul familiei Gheorghe, să comercializeze doar stolonii sau răsadul.